ICCJ. Decizia nr. 633/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 586 din 9 aprilie 2001 a Tribunalului Iași a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtele SC I.R. SA Iași și SC A.T. SRL, fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește pârâta SC I.R. SA Iași, societate față de care acțiunea reclamantei SC M.M. SRL a fost respinsă.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă acțiunea reclamantei față de pârâtele SC Comat SA Iași și SC A.T. SRL Iași, acestea fiind obligate să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul (teren) în indiviziune și spațiul comercial în suprafață de 159,2 mp. situat în Iași, iar pârâta SC A.T. SRL a fost obligată să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie și terenul în indiviziune și spațiul comercial în suprafață de 136,51 mp. situat la aceeași adresă, cu cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri cele două pârâte SC C. SA Iași și SC A.T. SRL Iași.
Prin decizia comercială nr. 449 din 3 decembrie 2001 a Curții de Apel Iași au fost admise apelurile celor două pârâte, iar sentința de fond schimbată în parte, în sensul respingerii acțiunii în revendicare și evacuare formulată de reclamantă împotriva celor două pârâte, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței privitoare la excepțiile invocate la fond referitoare la calitatea procesuală activă a reclamantei și calitatea procesuală pasivă a pârâtei SC I.R. SA față de care acțiunea reclamantei a fost respinsă.
Intimata reclamantă a fost obligată în apel la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel de cele două pârâte apelante.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 C. civ., fiind o acțiune în revendicare și evacuare, că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra întregului imobil revendicat, că în urma comparării titlurilor de proprietate ale reclamantei și pârâtelor s-a constatat că titlurile pârâtelor au prioritate, deoarece au fost transcrise în cartea funciară, titlul reclamantei neîntrunind această cerință.
De asemenea, s-a reținut că instanța de fond a dat o interpretare greșită titlurilor de proprietate depuse de părți și că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere și că reclamanta nu a formulat apel pe acest aspect.
Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate.
în dezvoltarea motivelor de recurs recurenta, critică încălcarea dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora în societatea pe acțiuni capitalul social este reprezentat prin acțiuni emise de societate, așa încât, deținerea unui procent din capital nu înseamnă decât deținerea unui procent din acțiuni și nicidecum a unei cote părți din patrimoniul societății.
în atare situație SC T. SRL nu putea vinde celor două pârâte parte din patrimoniu.
De asemenea, deși corect instanța a comparat titlurile, maniera comparării a fost greșită, deoarece intabularea prioritară avea relevanță numai în situația în care titlurile comparate proveneau de la același autor, condiție neîndeplinită în cauza de față.
Titlurile de proprietate invocate de pârâte provin de la un neproprietar și nu sunt opozabile reclamantei care nu a fost parte în procesele ce au avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate al pârâtelor asupra bunurilor transmise de SC T. SRL.
Titlul său era preferabil celor ale pârâtelor deoarece provenea de la proprietar și fusese transcris la notariat încă din 6 februarie 1996.
Alăturat recursului recurenta a depus copia titlului transcris sub nr. 10135 din 6 februarie 1996.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 12 aprilie 2003 și ulterior completată la 21 iulie 2003, intimata SC C. SA Iași a solicitat constatarea nulității recursului, nefiind motivat în drept, motivele invocate neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.
Intimata SC I.R. SA Iași a solicitat prin întâmpinarea depusă la 23 aprilie 2003, respingerea recursului ca nefondat, urmând a fi menținută soluția din apel care reține, ca și instanța de fond, lipsa calității sale procesuale pasive.
Asupra excepției nulității recursului curtea s-a pronunțat la termenul de astăzi, în sensul celor reținute în practicaua prezentei decizii.
Recursul este întemeiat:
Prin acțiunea formulată reclamanta a revendicat de la cele două pârâte două imobile, teren și construcție, în suprafață de 159,2 mp. de la SC C. SA și în suprafață de 136,51 mp. de la SC A.T. SRL, imobile situate la aceeași adresă.
Atât la fond, cât și în apel, instanțele au comparat titlurile de proprietate invocate de reclamantă și cele două pârâte, titlurile acestora ultime două părți provenind de la SC T. SRL, acționar în societatea reclamantă.
Elementul hotărâtor avut în vedere de instanța de apel în compararea titlurilor a fost data transcrierii acestora, reținându-se că titlul reclamantei nu a fost transcris.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta încă de la fond făcuse dovada titlului său de proprietate, dar dovada transcrierii acestuia a fost făcută abia în recurs, depunându-se în copie și dovada că respectivul titlu a fost transcris sub nr. 10135 din 6 februarie 1996 în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Iași.
în raport de actul nou depus în recurs curtea apreciază că recursul este întemeiat, urmând a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 10 C. proc. civ., acest act fiind hotărâtor în dezlegarea pricinii.
Deși acest act de proprietate (chiar dacă nu se dovedise transcrierea) s-a aflat la dosar încă de la fond, iar din acest act rezulta că reclamanta era proprietară asupra unei suprafețe de 180,86 mp. în timp ce suprafețele revendicate erau mult mai mari, instanța nu a fost preocupată în a stabili diferențele între titlu acesteia și suprafețele revendicate, motiv pentru care curtea apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
De asemenea, instanța de apel, deși reține că instanța de fond era investită și cu o cerere de evacuare asupra căreia nu s-a pronunțat, omite ea însăși a o analiza în considerente, deși apelul era devolutiv, iar dispozițiile art. 297 C. proc. civ., ofereau suportul legal în rezolvarea pricinii.
întrucât acțiunea în revendicare este acțiune civilă, ea neconstituind fapt comercial menționat în art. 3 C. com., curtea apreciază, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., că se impune trimiterea spre rejudecare secției civile a curții de apel și nu secției comerciale, instanță ce urmează a avea în vedere, cu ocazia rejudecării, și celelalte argumente invocate de recurentă ce urmează a fi avute în vedere în compararea titlurilor, pe lângă data transcrierii.
Cât privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 31/1990, curtea a apreciat critica drept nefondată, deoarece instanțele nu au fost investite cu anularea titlului pârâtelor, așa încât nu au analizat incidența acestor dispoziții legale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 673/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 680/2005. Comercial → |
|---|
