ICCJ. Decizia nr. 726/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 septembrie 2003, Primarul municipiului Bacău, a cerut în contradictoriu cu pârâta, SC C. SA Bacău, constatarea nulității absolute a art. 5 din Hotărârea A.G.A. nr. 1/2002, prin care pârâta a aprobat trecerea mijloacelor fixe și a bunurilor din baza sportivă C. SA către Clubul Sportiv C. Bacău.
Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 2780 din 6 noiembrie 2003 a respins acțiunea, reținând neîncălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990.
împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel.
La 24 martie 2004, Clubul Sportiv C. Bacău a formulat cerere de intervenție alături de pârâtă solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin încheierea din 1 aprilie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis în principiu cererea de intervenție.
Curtea de Apel Bacău, comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 117 din 6 mai 2004, a admis apelul reclamantei și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a art. 5 din Hotărârea A.G.A. din SC C. SA nr. 17 din 15 februarie 2002.
în pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în principal, că terenul în suprafață de 11.000 mp. situat în intravilanul municipiului Bacău, precum și construcțiile aflate pe teren este inclus în Planul Urbanistic Zonal al municipiului și a fost atribuit doar în folosința SC C. SA pentru baza sportivă.
S-a mai reținut că Hotărârea A.G.A. din 15 februarie 2002, prin art. 15 transmite către Clubul Sportiv C. SA baza sportivă fără a se preciza dacă această transmitere privește proprietatea sau folosința și, urmare acestor neclarități, intervenientul a formulat acțiune pentru constatarea proprietății asupra Bazei Sportive și a suprafeței de 11.000 mp.
împotriva acestei decizii, au declarat recurs intervenientul, Clubul Sportiv C. Bacău și pârâta SC C. SA Bacău.
Recurenta intervenientă a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată în interesul pârâtei. S-a mai susținut că reclamantul nu avea calitatea de a ataca Hotărârea A.G.A. din 15 februarie 2002 și că au fost ignorate hotărârile judecătorești prin care s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că este proprietatea bazei sportive.
Aceleași critici au fost formulate și de recurenta pârâtă.
Examinând legalitatea hotărârii atacate se reține:
Critica recurentei în sensul nepronunțării instanței de apel asupra cererii de intervenție este întemeiată.
în adevăr, din verificarea actelor dosarului, rezultă că Clubul Sportiv C. Bacău a formulat la 24 martie 2004 cerere de intervenție, în fața instanței de apel, în interesul pârâtei, cerere admisă în principiu de instanță prin încheierea din 1 aprilie 2004.
Intimata și-a susținut cererea, depunând acte în apărare.
întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat prin decizia nr. 117 din 6 mai 2004 asupra cererii de intervenție, hotărârea este nelegală, astfel că recursurile au fost admise, hotărârea atacată a fost casată, ;i trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, situație față de care nu mai este cazul analizării celorlalte critici susținute de recurente.
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 789/2005. Comercial → |
|---|
