ICCJ. Decizia nr. 723/2005. Comercial

Prin acțiunea înregistrată la 11 noiembrie 2003, reclamanta SC G.P. SRL comuna Malu Mare, jud. Dolj a chemat în judecată pârâtele P.F.I. P.L. și S.A.S.N.H., jud. Arad, pentru obligarea la plata sumei de 720.095.160 lei, sau la predarea unei cantități de porumb în această valoare.

în susținerea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta SA S.N.H. este beneficiara lucrărilor agricole din 2002, contractate inițial cu P.F.I. P.L. și preluate de societatea sa, conform actului adițional nr. 71/21 mai 2002.

Pârâta a achitat parte din lucrări prin predarea de porumb boabe, dar refuză nejustificat prețul pretins prin acțiune.

Judecătoria Arad, prin sentința civilă nr. 133 din 12 ianuarie 2004, a respins acțiunea.

în pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit efectuarea lucrărilor a căror preț îl solicită, nefiind depuse acte doveditoare, procese verbale de recepție încheiate cu beneficiara lucrărilor, S.A.S.N.H.

Apelul reclamantei împotriva sentinței menționate a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, cu decizia civilă nr. 125 din 3 mai 2004, cu obligarea apelantei la cheltuieli de judecată în sumă de 20.000.000 lei, reținându-se ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond, de respingere a pretențiilor reclamantei pentru plata lucrărilor agricole, întrucât nu s-a dovedit efectuarea acestora.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei menționate, în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., susținând că este nelegală, întrucât:

Instanțele au reținut greșit că prin actul adițional nr. 71/2002, încheiat la contractul de prestări servicii nr. 12 din 28 martie 2002 intervenit de cele două pârâte, s-a preluat activitatea de prestări servicii, când în realitate, acest act juridic a constituit o cesiune de creanță, rezultând din clauzele prevăzute și anume, facturarea lucrărilor de către reclamantă și plata de către pârâta S.A.

Ca urmare, greșit s-a respins cererea pentru plata lucrărilor, parțial achitate, pe motivul nedovedirii efectuării acestora, prestațiile fiind efectuate de cedenta creanței P.F. L.P.

Recursul este nefondat.

Instanțele de fond și apel au reținut întemeiat că pretențiile reclamantei nu se pot întemeia pe cesiune de creanță, susținerea potrivit căreia pârâta P.F. P.L. i-a cesionat creanța, constând în prețul lucrărilor efectuate în beneficiul pârâtei, A.A.S.N.H., fiind nefondată.

Cesiunea de creanță, ca mod de transmitere a obligațiilor, este convenția prin care creditorul-cedent, substituie în locul său, contra unui preț, determinat, pe un terț cesionar, care devine creditor.

între reclamantă și pârâta prestatoare de lucrări P.F. P.L., nu a intervenit o atare cesiune a creanțelor, dobândite de pârâtă în temeiul contractului de prestări de servicii nr. 12 din 28 martie 2002.

Actul adițional nr. 71 din 21 mai 2002 la contractul de prestări menționat, nu constituie o cesiune de creanță, după cum susține recurenta reclamantă, ci este o preluare a activităților de prestări de la pârâta, P.F. P.L., deci de dobândire a calității de prestator. Or, pentru a încasa de la beneficiara SA S.N.H. prețul lucrărilor pretinse, condiția principală este dovada efectuării acestora.

Nu suntem în prezența unei cesiuni de creanță, și pentru faptul că în actul adițional invocat de recurentă, nu se menționează creanța cedată.

Pe de altă parte, creanța derivând dintr-un contract sinalagmatic, cum este cel invocat de recurentă, nu poate interveni, cât timp creditorul, care este totodată și debitor, nu a despărțit în concret, elementul activ al obligațiunii sale de cel pasiv, situație greu de realizat în cazul acestor contracte.

Ca urmare, pretențiile reclamantei au fost întemeiate, nu pe contract de cesiune de creanță, ci pe prestații de lucrări agricole, întrucât efectuarea acestora nu a fost dovedită, hotărârile instanțelor de fond și apel de respingere a pretențiilor sunt temeinice și legale, recursul a fost respins ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 723/2005. Comercial