ICCJ. Decizia nr. 789/2005. Comercial
Comentarii |
|
Prin cererea adresată Curții de Apel București la data de 21 august 2003, înregistrată la nr. 1683 din 25 august 2003, reclamanta B.R.S. SA, prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, a chemat în judecată pârâta, SC I.N. SA solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 39.100.000.000 lei, cu titlu de daune, dobânda legală aferentă acestei sume până la data achitării integrale a datoriei și penalități de 1 % pentru fiecare zi de întârziere la plată, începând cu data rămânerii definitive a sentinței judecătorești și până la plata integrală a sumei datorate.
Secția a V-a comercială a Curții de Apel București, prin sentința comercială nr. 64, pronunțată la data de 28 mai 2004, în dosarul nr. 1683/2003 a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta B.R.S. SA, prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar împotriva pârâtei SC I.N. SA.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Este de observat că potrivit art. II alin. (2) teza 1 din O.U.G. nr. 58/2003, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, situație în care s-a aflat și Curtea de Apel București, sesizată în temeiul art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data investirii sale, cu soluționarea acestui litigiu, iar legiuitorul, prin modificarea adusă art. 7208C. proc. civ., prin art. I pct. 18 din menționata ordonanță, în considerarea principiului celor două grade de jurisdicție, a reintrodus calea de atac a apelului și în litigiile comerciale, astfel că evocata sentință era supusă apelului la data pronunțării sale.
Așa a fost, Curtea, în majoritate, a calificat, conform art. 84 C. proc. civ., calea de atac, cu soluționarea căreia a fost investită, că a fost apel, în temeiul art. 137, alin. (1) C. proc. civ. și în considerarea dispozițiilor art. 4 și art. 159 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe de a soluționa apelul, invocată, din oficiu, a avut în vedere deopotrivă, că, potrivit art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., curțile de apel au dobândit plenitudine de competență în materia apelului și în conformitate cu art. 158 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., a trimis dosarul instanței competente, respectiv Curții de Apel București, ca instanță de apel.
← ICCJ. Decizia nr. 726/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 785/2005. Comercial → |
---|