ICCJ. Decizia nr. 73/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2004, sub nr. 3703/2004 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, Consiliul Județean Dolj a formulat contestație în anulare împotriva deciziei comerciale nr. 2945 din 6 iunie 2003, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 6361/2001 solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății cauzei.
în motivarea contestației în anulare contestatorul susține că prin decizia comercială nr. 2945 din 6 iunie 2003, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul împotriva deciziei nr. 460 din 17 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, instanța de recurs omițând să cerceteze motivul 2 de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care se critica hotărârea atacată cu recurs ca fiind lipsite de temei legal, respectiv motivele pe care se întemeiază fiind străine de natura pricinii.
Sub un al II-lea aspect contestatorul susține că dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greșeli, instanța aflându-se în eroare atunci când a apreciat că termenul de prescripție al dreptului material la acțiune curge de la data vânzării bunului, ce a făcut obiectul litigiului, în condițiile în care între părți nu a intervenit nici o vânzare.
Mai susține contestatorul în cadrul acestui motiv că probele administrate în cauză au fost analizate cu superficialitate făcându-se trimitere la o expertiză extrajudiciară, fără relevanță în cauză.
Deși în drept, contestatorul a indicat generic dispozițiile art. 317 - art. 321 C. proc. civ., din dezvoltarea în fapt a motivelor, Curtea va reține ca temei de drept dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând a examina contestația în anulare sub aspectul celor două motive prevăzute de dispozițiile evocate.
Contestația în anulare este nefondată pentru considerentele ce urmează.
Referitor la motivul prevăzut de dispozițiile art. 318 teza 1, "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale", legea are în vedere greșeli evidente, involuntare, în legătură cu aspectele formale ale judecății și nu stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii greșite a probelor.
Or, contestatorul invocând o eroare a instanței, în realitate critică modul în care instanța a interpretat și aplicat dispozițiile referitoare la prescripția extinctivă, ceea ce nu se încadrează în condițiile de strictă interpretare impuse de dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ.
Nici motivul prevăzut de dispozițiile art. 318 teza 2 C. proc. civ. "instanța, respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare", nu este întemeiat, instanța de recurs a examinat și a răspuns motivului de critică întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum rezultă din considerentele deciziei.
Prin urmare s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins contestația în anulare ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 722/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 637/2005. Comercial → |
|---|
