ICCJ. Decizia nr. 742/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2003 la Tribunalul Dolj, reclamantul C.I., a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtele SC R.S. SRL și O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj să dispună anularea mențiunii prevăzute la art. 3 din statutul societății pârâte SC R.S. SRL referitoare la sediul social al societății în Craiova, precum și a mențiunii cu același conținut din certificatul de înregistrare eliberat de O.R.C. Totodată reclamantul a solicitat și obligarea la daune cominatorii de cinci milioane lei pe zi de întârziere cu începere de la data de 3 iulie 2003.
Prin sentința nr. 6364 din 19 noiembrie 2003 Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată, reținând în considerentele hotărârii că în raport de temeiul cererii introductive, art. 48 din Legea nr. 31/1990, nu se poate dispune anularea unor mențiuni nelegale ci numai înlăturarea unor neregularități constatate după înmatriculare, ori, în cauză stabilirea sediului social al pârâtei SC R.S. SRL s-a făcut în baza unui înscris autentic - contractul de comodat autentificat sub nr. 3472 din 24 octombrie 2002 de B.N.P. C.C.E., înscris valabil ce nu a fost desființat.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței fondului, a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 173 pronunțată la 16 aprilie 2004.
S-a reținut de instanța de control judiciar în considerentele deciziei că stabilirea sediului social al pârâtei SC R.S. SRL s-a făcut în temeiul unui contract de comodat valabil, la data înmatriculării societății, chiar dacă ulterior contractul a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească, care însă nu este intrată în puterea lucrului judecat.
în contra acestei decizii a declarat recurs, reclamantul, C.I., invocând ca motive de critică dispozițiile art. 304 pct. 3 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora solicită casarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii introductive de instanță.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe (art. 304 pct. 3 C. proc. civ.), respectiv a secției de contencios administrativ, litigiul nefiind de natură comercială; se mai susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în sensul că neregularitatea sesizată exista la data întocmirii statutului societății, împrumutătorii din contractul de comodat C.N. și C.M. nemaiavând calitatea de proprietari ai imobilului din cartierul Craiovița Nouă, nu puteau să transmită folosința spațiului societății SC R.S. SRL (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1) Litigiul în raport de temeiul juridic invocat și obiectul cererii are natură comercială deoarece privește o operațiune de îndreptare a unor neregularități vizând constituirea unei societăți comerciale. Ori, societatea comercială, ab origine, este investită cu natură comercială.
Pe de altă parte, potrivit art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși cât privește acest act legii comerciale.
Prin urmare, reclamantul recurent în acțiunea sa întemeiată pe art. 48 din Legea 31/1990 republicată trebuie să se supună jurisdicției comerciale astfel că sub acest aspect, instanțele comerciale investite au soluționat pricina potrivit competenței lor materiale sau de atribuție.
2) Instanțele au interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente, art. 48 din Legea 31/1990 republicată, la situația de fapt evocată de recurent, în sensul că acțiunea în regularizare vizează neregularități privind constituirea societății comerciale, constatate după înregistrarea acesteia în registrul comerțului, respectiv încălcarea unor cerințe legale de constituire a societății, neregularitățile pretinse de recurent neintrând în această categorie.
Ca atare, nefiind îndeplinite cerințele de fond pentru exercitarea acțiunii în regularizare, soluțiile pronunțate în cauză sunt legale.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 837/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 718/2005. Comercial → |
|---|
