ICCJ. Decizia nr. 837/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta I.I.A. a chemat în judecată pe pârâta B.R.D., sucursala Botoșani pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1767 din 25 septembrie 1996 și radierea ipotecii asupra bunurilor ce fac obiectul acestui contract.
Prin sentința nr. 917 din 10 octombrie 2003, Tribunalul Botoșani, secția comercială și contencios administrativ, a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
S-a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat potrivit art. 1201 C. civ., prin sentința nr. 1179 din 16 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Botoșani rămasă irevocabilă prin decizia nr. 173 din 27 martie 2003 a Curții de Apel Suceava fiind respinsă acțiunea reclamantei pentru constatarea nulității aceluiași contract de ipotecă.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe.
Prin decizia nr. 35 din 25 martie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul reclamantei.
în motivarea hotărârii s-a reținut că motivul de apel potrivit căruia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de P.T. nu este întemeiat întrucât în dosarul de fond acesta nu a formulat o cerere de intervenție. Această cerere a fost formulată în dosarul Tribunalului Botoșani nr. 5421/2001 în care s-a pronunțat sentința nr. 1179 din 16 decembrie 2002 menținută prin decizia nr. 173 din 27 martie 2003 a Curții de Apel Suceava. Pe de altă parte, intervenientul putea invoca acest aspect în cazul exercitării căii de atac.
De asemenea, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri considerând-o nelegală și netemeinică.
Recurenta susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, fiind pronunțată de un judecător necompetent.
Recurenta mai susține că în speță nu sunt incidente prevederile art. 1201 C. civ., nefiind îndeplinite condițiile triplei identități de părți, obiect și cauză între cele două acțiuni ce au făcut obiectul celor două judecăți.
Recurenta își întemeiază recursul pe prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a le dezvolta și motiva corespunzător.
Recursul este neîntemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
Din verificarea actelor dosarului se constată că nu există un caz de incompatibilitate a vreunui magistrat care a soluționat apelul declarat de reclamantă, întrucât nu au participat la soluționarea aceleiași pricini în fond.
Susținerea recurentei referitoare la inexistența autorității de lucru judecat nu poate fi reținută întrucât din verificarea actelor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect că printr-o hotărâre rămasă irevocabilă (sentința nr. 1179 din 16 decembrie 2002) a mai fost respinsă o acțiune a reclamantei pentru constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă încheiat la 25 septembrie 1996, reținându-se că motivele invocate de reclamantă sunt legate de vicierea consimțământului la încheierea actului.
în lipsa motivării și dezvoltării temeiurilor de casare enumerate în finalul recursului scris, nu se poate trece la examinarea acestora.
în consecință, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 843/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 742/2005. Comercial → |
|---|
