ICCJ. Decizia nr. 751/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială nr. 120 din 14 noiembrie 2003 pronunțată de către secția a V-a comercială a Curții de Apel București, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.T.C.T. București și s-a admis în parte acțiunea majorată.
Pârâtul C.J. Giurgiu a fost obligat către reclamant la plata sumei de 34.409.273 lei contravaloare lucrări branșament.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.J. Giurgiu pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și art. 3041C. proc. civ.
Este de observat că, prin art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 58 din 28 iunie 2003 s-a statuat că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, iar potrivit art. II alin. (3), hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a ordonanței rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
Cauza era în curs de soluționare la momentul apariției legii noi, încât competența materială în soluționarea acesteia a revenit curții de apel, în primă instanță, sesizată legal, în baza art. 3 C. proc. civ., iar calea de atac, la data pronunțării este cea reglementată de art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.H. nr. 58 din 28 iunie 2003.
Astfel, anterior, art. 7208C. proc. civ. prevedea că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii și supuse numai recursului.
Ori, art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58 din 28 iunie 2003 sub incidența căruia s-a pronunțat hotărârea atacată a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii, fără a mai preciza calea de atac în capitolul XIV al Codului de procedură civilă privind soluționarea litigiilor în materie comercială, ceea ce atrage, de la această dată, aplicarea normelor din Titlul IV și V C. proc. civ.
Prin aceasta, s-a restabilit regula de drept comun în materie comercială în sistemul căilor de atac, consacrată prin art. 282 C. proc. civ., care reglementează apelul, din acest text coroborat cu art. 299 C. proc. civ., care reglementează recursul reieșind că, apelul există întotdeauna dacă prin lege nu se prevede altfel.
Cum în cauză, hotărârea pronunțată de curtea de apel nu se încadrează în nici unul din cazurile expres prevăzute de lege ca fiind hotărâri date fără drept de apel ori să se prevadă că împotriva lor se exercită recursul, dat fiind principiul legalității căilor de atac, rezultă că ea este supusă apelului.
Așa fiind, Curtea, în majoritate, calificând conform art. 84 C. proc. civ. calea de atac cu care a fost investită ca fiind apelul, în temeiul art. 137 C. proc. civ. și în considerarea dispozițiilor art. 4 și art. 159 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe de a soluționa apelul, având în vedere, deopotrivă, că, potrivit art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., curțile de apel au dobândit plenitudine de competență în materia apelului în materie consacrată și, în conformitate cu art. 158 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., a trimis dosarul instanței competente, respectiv Curții de Apel București, ca instanță de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 749/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 741/2005. Comercial → |
|---|
