ICCJ. Decizia nr. 764/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 764/2005
Dosar nr. 4673/2004
Şedinţa de la 9 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 ianuarie 2003, la Tribunalul Cluj, reclamanta R.A.D.P. Cluj, a chemat în judecată pârâţii C.L.M. Cluj şi P.M. Cluj, solicitând obligarea acestora la 217.873.823 lei contravaloare facturi şi 187.188.000 lei penalităţi.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că prin H.C.L. nr. 185 din 10 iunie 1998, s-a dispus înfiinţarea unui punct de ecarisaj în Municipiului Cluj – Napoca, în acelaşi sens s-au adoptat şi H.C.L. nr. 238 din 14 iulie 1998 şi H.C.L. nr. 69 din 2 octombrie 1996. În baza H.C.L. nr. 185 s-a încheiat contractul de concesionare nr. 10578 din 28 august 1998, prin care i s-au încredinţat activităţile cuprinse în serviciul public de ecarisaj, stabilindu-se prin art. 3 din contract, achitarea contravalorii lucrărilor predate în cadrul C.T.Î.C. pe baza situaţiilor de lucrări lunare întocmite de concesionar, cu respectarea preţurilor unitar specifice acestor activităţi.
Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea nr. 1900/ C din 9 mai 2003, în temeiul art. 40 alin. (3) C. proc. civ., a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul pentru continuarea judecării la Tribunalul Iaşi, instanţa la care s-a dispus strămutarea pricinii prin încheierea nr. 2353 din 16 aprilie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, în dosarul nr. 596/2003.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea prin actul nr. 3814 din 28 martie 2003, în sensul că pârâţii C.L.M. Cluj şi P.M. Cluj, în calitate de ordonator de credite să îi plătească suma de 217.873.823 lei, cu titlu de preţ prestaţii şi suma de 187.088.020 lei cu titlu de penalităţi.
Pârâţii prin întâmpinările depuse au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive precum şi nerespectarea procedurii consacrate de art. 7201 C. proc. civ., şi au solicitat respingerea acţiunii pe motiv că, în contul datoriei pe care reclamanta o avea faţă de bugetul de stat, din preţul prestaţiei s-a reţinut suma reclamată.
Tribunalul Iaşi prin sentinţa nr. 2151/ E, pronunţată la 22 septembrie 2003, a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., precum şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a P.M. Cluj, cu calitatea sa de ordonator de credite.
A admis acţiunea reclamantei R.A.D.P. Cluj şi a obligat pârâtul C.L.M. Cluj, să plătească reclamantei suma de 217.873.823 lei, cu titlu de preţ prestaţii suma de 187.188.020 lei, cu titlu de dobândă şi suma de 17.769.237 lei cheltuieli de judecată.
A respins acţiunea introdusă de reclamantă contra pârâtei P.M. Cluj, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut să s-a dovedit executarea prestaţiei, că beneficiarul nu a contestat realitatea cheltuielilor efectuate că preţul prestaţiei a fost aprobat de pârât, astfel că în temeiul art. 969 şi art. 970 C. civ., pârâţii în calitate de ordonatori de credite au fost obligaţi să plătească reclamantei suma de 217.873.823 lei, cu titlu de preţ şi obligaţia fiind de natură comercială, iar refuzul de plată fiind găsit nejustificat, în temeiul art. 43 C. com., pârâţii au fost obligaţi la 187.188.020 lei, cu titlu de dobândă, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., vor achita şi suma de 17.796.237 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce priveşte acţiunea intentată P.M. Cluj, raportat la prevederile art. 91 din Legea 215/2001 şi ţinând cont de faptul că aceasta nu figurează ca parte în contract, cererea a fost respinsă, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei structuri administrative.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel pârâţii, care au invocat faptul că prezenta cauză este comercială şi nu este supusă apelului precizând că au înţeles să declare „recurs".
Instanţa de apel a reţinut cauza ca fiind apel şi nu recurs, fiind înregistrată la Tribunalul Cluj. În baza OUG nr. 58 din 1 iulie 2003 art. II pct. (2), instanţa a reţinut cauza spre competentă soluţionare şi calea de atac este cea a apelului.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 31/ A din 16 februarie 2004, a respins ca nefondate apelurile pârâţilor, cu motivarea în esenţă că procedura prealabilă a concilierii a fost îndeplinită prin actul nr. 288813 din 23 aprilie 2004, iar pe fondul pricinii a apreciat că prima instanţă corect a reţinut că există obligaţia plăţii prestaţiei efectuate, deoarece în temeiul dispoziţiilor art. 1143 C. civ., nu este posibilă o compensare unilaterală şi deci preţul urmează a fi plătit, conform dispoziţiilor art. 969 şi art. 970 C. civ.
Cu petiţia înregistrată la 16 martie 2004, pârâţii P.M. Cluj – Napoca şi C.L.M. Cluj – Napoca, prin P.G.F., au declarat recurs împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a soluţiei pronunţată şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii reclamantei R.A.D.P. Cluj – Napoca, ca fiind nefondată.
Prin motivele de recurs invocate, pârâţii arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi reiterează de asemenea excepţiile invocate în faţa instanţei de fond şi apel, fiind vorba despre excepţii de ordine publică.
Astfel, recurenţii în principal invocă pe cale de excepţie lipsa procedurii prealabile, obligaţie prevăzută în mod imperativ de textul art. 7201 alin. (1) şi următoarele C. proc. civ.
Tot pe cale de excepţie arată recurenţii între instituţia primarului sau a Primăriei (aşa cum este descrisă de dreptul administrativ) şi reclamanta R.A.D.P. Cluj – Napoca, nu există nici un fel de raporturi comerciale, nu există nici un izvor de obligaţii comerciale, sumele indicate drept pretenţii nu se regăsesc în nici un contract comercial.
Aşa fiind, recurenţii solicită în principal respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive, primarul sau Primăria nefiind parte în nici un contract.
Pe fond, recurenţii arată că facturile emise pentru sumele aferente situaţiilor de lucrări din lunile mai, iunie, iulie 2000 în valoare totală de 230.262.245 lei au fost achitate parţial, deoarece s-a reţinut datoria regiei faţă de Primărie constatată prin procesul – verbal de control din 10 aprilie 2000, în valoare de 216.375.373 lei, diferenţa de 13.886.872 lei rămasă după compensare fiind achitată.
Recursurile declarate de pârâţi nu sunt fondate.
Analizând motivele invocate de recurent, în raport de înscrisurile şi lucrările aflate la dosar instanţa constată că nu sunt fondate, instanţa de apel ca de altfel şi instanţa de fond au apreciat şi interpretat corect aceste înscrisuri, pronunţând hotărâri legale.
Astfel, motivul de recurs referitor la lipsa procedurii prealabile a concilierii, nu poate fi primit, intimata – reclamantă îndeplinind această procedură la data de 24 aprilie 2002, înregistrată la pârâţi. (dosar nr. 6750/2003).
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor invocată de către aceştia, corect s-a reţinut că Primarul răspunde în calitate de ordonator de credite şi nu ca instituţie de drept administrativ.
Cu privire la preţul prestaţiilor executate trebuie menţionat că acest preţ a fost aprobat prin hotărâre a C.L., recurenţii – pârâţi nu au contestat realitatea acestuia, iar motivul invocat că s-a efectuat o compensare cu obligaţii bugetare datorate de intimata – reclamantă nu poate fi reţinut, întrucât compensarea nu poate fi unilaterală, fiind necesară voinţa expresă intimatei, astfel corect a reţinut instanţa de apel că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1143 C. civ. şi deci nu este posibilă compensarea.
Trebuie menţionat că în mod corect instanţele reţinând că este o obligaţie de natură comercială, iar refuzul de plată este nejustificat, au obligat pârâţii, în temeiul dispoziţiilor art. 43 C. com., să plătească şi dobândă.
Faţă de considerentele arătate, rezultă că Decizia atacată este legală întrucât actele şi înscrisurile existente la dosar au fost corect interpretate de instanţă, situaţie în care recursurile declarate de pârâţi vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii P.M. Cluj – Napoca şi C.L.M. Cluj – Napoca, împotriva deciziei nr. 31/ A din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 762/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 768/2005. Comercial → |
|---|
