ICCJ. Decizia nr. 777/2005. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 777/2005
Dosar nr. 8826/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5635, pronunţată la data de 11 noiembrie 2003, în dosarul nr. 7194/2003, Judecătoria Târgu-Mureş a respins, ca nefondată, cererea prin care reclamanta, D.G.F.P. Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, S.A.H., dizolvarea acestei entităţi, în temeiul art. 64 lit. f) din Legea nr. 36/1991, cu motivarea că aceasta are datorii la bugetul de stat în cuantum de 45.624.311 lei, conform procesului verbal din 27 februarie 1998.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că procedura de executare silită prevăzută de OG nr. 11/1996, deşi declanşată, nu a fost finalizată, iar neachitarea obligaţiilor fiscale către buget, nu se încadrează în categoria obligaţiilor contrare legii spre a putea determina, în baza temeiului de drept invocat, dizolvarea societăţii agricole care, de altfel, a fost statuată de Adunarea generală în condiţiile art. 64 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 36/1991, conform hotărârii depusă la dosar.
Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia nr. 48/ A, pronunţată la data de 23 martie 2004, în dosarul nr. 88/2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, raportându-se la motivele invocate prin cererea de apel, că, în cazul dedus judecăţii, nu s-a făcut dovada existenţei situaţiilor, expres prevăzute de art. 64 lit. f) din Legea nr. 36/1991, pentru care dizolvarea se hotărăşte de judecătorie la sesizarea organelor M.F. sau a procurorului, respectiv că societatea agricolă a făcut operaţiuni contrare legii sau obiectului stabilit în statut, iar neplata în termen a obligaţiilor fiscale nu se încadrează în acest text legal.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă D.G.F.P. Mureş, invocând ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra procesului verbal de constatare a faptelor, ce atestă nerespectarea de către intimata pârâtă a dispoziţiilor legislaţiei financiar - bancare, critică ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., celelalte motive de recurs invocate, nefiind dezvoltate spre a face posibilă examinarea lor.
Recursul este nefondat.
Astfel, spre a putea obţine modificarea unei decizii în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca instanţa să nu se fi pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, iar acestea să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Este de observat că procesul verbal din 27 februarie 1998, încheiat cu ocazia controlului inspectorilor din cadrul D.G.F.P. Mureş, direcţia I.T. asupra modului în care au fost stabilite şi vărsate obligaţiile fiscale de către S.A.H., ce evidenţiază datoriile restante la bugetul de stat şi majorările aferente acestora, calculate până la data de 28 februarie 1998, a fost avut în vedere în examinarea materialului probator de către instanţa de apel, care a apreciat, corect, că dovada neplăţii, în termen, a obligaţiilor fiscale nu răspunde cerinţelor art. 64 lit. f) din Legea nr. 36/1991, iar evocatul înscris ca fiind nerelevant.
Aşa fiind, constatând neîndeplinirea, în cauză, a condiţiilor precizate, prevăzute a fi întrunite, cumulativ, de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva menţionatei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Mureş, împotriva deciziei nr. 48/ A din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 771/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 778/2005. Comercial → |
---|