ICCJ. Decizia nr. 768/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 768/2005
Dosar nr. 8794/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6360, pronunţată la data de 18 septembrie 2003, în dosarul nr. 2607/COM/2003, secţia comercială a Tribunalului Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Timişoara în contradictoriu cu pârâta C.F.R. M., sucursala Timişoara, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 6.948.941 lei, cu titlu de despăgubiri şi suma de 622.315 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtele SC O.T. SA şi SC R. SA, respingând ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei faţă de acestea.
Apelul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat de secţia comercială a Curţii de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 49/ COM, pronunţată la data de 23 februarie 2004 în dosarul nr. 44/COM/2004.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a formulat recurs apelanta pârâtă C.F.R. M., sucursala Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este de observat că, în speţă, calea de atac prevăzută de lege a fi exercitată împotriva sentinţei tribunalului este recursul, conform art. 2811 C. proc. civ., faţă de valoarea obligaţiei de plată dedusă judecăţii situată sub limita de 200.000.000 lei prevăzută de acest text legal în redactarea în vigoare la data pronunţării acestei hotărâri.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel, judecând apelul în cauză, a încălcat principiul legalităţii căilor de atac şi, deopotrivă, competenţa unilaterală de a statua ca instanţă de control judiciar întrucât, potrivit art. 299 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003, această competenţă revenea, la acea dată, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În considerarea evocatelor dispoziţii legale şi obiectului cererii dedusă judecăţii, care excede sferei pricinilor date în competenţa curţii de apel ca instanţă de apel, Curtea constată întemeiate motivele de ordine publică invocate din oficiu, în aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., aspect ce face de prisos examinarea criticilor formulate de recurentă prin cererea de recurs, vizând fondul cauzei, astfel că, în considerarea acestora şi în temeiul art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (6) şi art. 313 C. proc. civ., va admite recursul va casa Decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre a soluţiona calea de atac exercitată împotriva atacatei sentinţe cu respectarea prevederilor art. 282 şi art. 299 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate, vizând şi dispoziţiile Legii nr. 195/2004 referitoare la competenţa de a soluţiona recursul declarat împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii la data pronunţării lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C.F.R. M., sucursala Timişoara împotriva deciziei nr. 49/ COM din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa pentru a soluţiona calea de atac formulată împotriva sentinţei nr. 6360/ COM din 18 septembrie 2003 a Tribunalului Constanţa, ca fiind recurs.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 764/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 771/2005. Comercial → |
|---|
