ICCJ. Decizia nr. 771/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 771/2005
Dosar nr. 8803/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2690 din 31 octombrie 2003 a Tribunalului Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC P.A. SRL Dej în contradictoriu cu pârâţii SC I.R.I.C. SRL Bucureşti şi K.A. şi K.N.L., iar prima pârâtă a fost obligată la plata sumei de 33.731.810 lei actualizată la data introducerii cererii şi până la plata efectivă conform dobânzii de referinţă a B.N.R. şi la cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 25/ A din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş s-a respins apelul declarat de pârâtă.
Ca urmare, aceasta a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ.
La termenul din 9 februarie 2005, Înalta Curte a pus în discuţie ca motiv de ordine publică excepţia de nelegalitate a căii de atac şi de necompetenţă materială a curţii de apel, în raport de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ. şi art. 299 C. proc. civ., în vigoare la momentul pronunţării hotărârilor.
Excepţiile invocate sunt întemeiate.
În speţă, hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată sub incidenţa art. 7208 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U. nr. 58/2003, care a restabilit, în materie comercială, regula de drept comun în ce priveşte sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanţă, sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.
Prin urmare, în cauza de faţă, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ. şi să califice calea de atac ca fiind recurs faţă de dispoziţiile, de excepţie, prevăzute de art. 2821 C. proc. civ. şi de valoarea litigiului, sub 200 milioane lei, în această situaţie hotărârea nefiind supusă şi apelului.
Totodată, procedând la judecarea apelului, curtea de apel şi-a încălcat şi competenţa materială, care la acea dată revenea potrivit art. 299 C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea fiind astfel nulă conform art. 159 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va casa Decizia instanţei de apel şi făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, de imediată aplicare, raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va trimite cauza Curţii de Apel Târgu-Mureş pentru soluţionarea căii de atac, ca fiind recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC I.R.I.C. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 25/ A din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Târgu-Mureş pentru a soluţiona calea de atac formulată împotriva sentinţei nr. 2690 din 31 octombrie 2003 a Tribunalului Mureş, ca fiind recurs.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 777/2005. Comercial → |
|---|
