ICCJ. Decizia nr. 795/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 795/2005
Dosar nr. 8849/2001
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta S.E. Braşov a SC T.B. SA, a solicitat obligarea pârâtei SC T.U.T.B. SA Braşov la plata sumei de 1.117.139.944 lei penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% calculate conform actului adiţional nr. 1/2000 la contractul de furnizare energie termică din ianuarie 1999 – 2000.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul din ianuarie 1999 – 2000, pentru furnizarea energiei termice, facturile urmând a fi plătite în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării facturilor la consumator.
Se susţine că pârâta nu a achitat facturile în termen astfel că datorează penalităţi contractuale.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa comercială nr. 417 din 2 aprilie 2001, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă şi a admis în parte acţiunea. A fost obligată pârâta la plata sumei de 1.117.139.944 lei penalităţi de întârziere şi 32.037.798 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că există mandat de reprezentare al sucursalei. Pe fond a fost apreciată ca întemeiată în parte acţiunea reclamantei potrivit art. 14 din contract care prevede majorări de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere.
De la data de 16 martie 2000, părţile au convenit, prin actul adiţional să nu mai calculeze majorări de întârziere ci penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2%, urmând a se încheia un nou contract între părţi. Perioada facturată a fost noiembrie 1999 – aprilie 2000 şi penalităţile au fost calculate până la data achitării, respectiv 3 septembrie 2000.
Instanţa de fond a mai apreciat şi că noul contract de furnizare a energiei termice nu se aplică raporturilor juridice născute anterior.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta susţinând în continuare excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi invocând dispoziţiile art. 43 din Legea 31/1990, republicată, art. 7 C. com., art. 1600 C. civ. şi art. 384 C. com.
Se mai arată că, pe perioada 1 iulie 2000 – 3 septembrie 2000, nu există temei legal şi contractual pentru a pretinde penalităţi de întârziere întrucât, prin HG 168 din 13 martie 2000 a fost înlocuit dreptul de a pretinde majorări de întârziere cu dreptul de a pretinde plata de penalităţi începând cu 13 martie 2000.
Trebuia încheiat un nou contract de furnizare începând cu data de 30 iunie 2000 şi cum contractul nu a fost încheiat, reclamanta nu poate pretinde penalităţi după această dată.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia comercială nr. 462 din 11 iulie 2001 a respins, ca nefondat, apelul pârâtei reţinând că există mandat de reprezentare astfel că reclamanta avea calitate să promoveze acţiunea şi corect a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Pe fond s-a apreciat că există actul adiţional din 16 martie 2000 din care reiese că se calculează doar penalităţi de 0,2%. noul contract nu se aplică situaţiilor anterioare.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se arată că reclamanta a formulat acţiunea în nume propriu nu în numele SC T. SA Bucureşti şi că nu există un mandat scris, explicit şi nici nu a fost înregistrat la R.C., urmând a se aplica dispoziţiile art. 43 din Legea 31/1990 republicată.
Pe fond se susţine că, după apariţia deciziei A.N.R.E. 70/1990, reclamanta trebuia să iniţieze încheierea unui nou contract începând cu data de 30 iunie 2000 şi că în vechiul contract reclamanta nu a fost parte, astfel că nu se datorează penalităţi ulterior datei de 30 iunie 2000, când vechiul contract încetase.
Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
Contractul de furnizare energie termică din ianuarie 1999 – 2000, a fost încheiat pentru perioada noiembrie 1999 – aprilie 2000.
Actul adiţional din aprilie 2000 adaptează vechiul contract la HG 168 din 13 martie 2000, stabilind că de la data de 18 martie 2000 se calculează penalităţi de întârziere de 0,2% şi că pentru perioada următoare se va încheia un nou contract de furnizare a energiei termice.
Conform deciziei A.N.R.E. nr. 70/1999 furnizorul de energie trebuia să încheie un nou contract începând cu data de 30 iunie 2000 (art. 2 din Decizia 70 din 9 noiembrie 1999). Un nou contract părţile nu au încheiat astfel că, de la data de 1 iulie 2000 până la 3 septembrie 2000, când sumele au fost achitate, nu se pot pretinde penalităţi de întârziere neexistând un temei contractual.
Prin urmare instanţele au aplicat greşit art. 1 din actul adiţional la contractul din ianuarie 1999 – 2000, şi au obligat pârâta la plata de penalităţi în plus de 282.962.698 lei.
Această sumă va fi scăzută din suma acordată cu acest titlu şi va fi obligată pârâta doar la plata sumei de 834.177.249 lei penalităţi de întârziere către reclamantă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei aceasta a fost soluţionată corect de instanţe întrucât prin H.C.A. al SC T. SA Bucureşti din 8 septembrie 2000, au fost acordate directorilor de sucursale împuternicirea de reprezentare, iar sucursala Braşov este înregistrată în R.C. Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC T.U.T.B. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 462 din 11 iulie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul aceleiaşi pârâte şi schimbă în parte sentinţa nr. 417 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov, în sensul că obligă pârâta la 834.177.249 lei, penalităţi de întârziere în loc de 1.117.139.944 lei.
Obligă intimata-reclamantă SC C.E.T. SA Braşov la cheltuieli de judecată în sumă de 32.056.798 lei către recurenta-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 780/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 797/2005. Comercial → |
|---|
