ICCJ. Decizia nr. 797/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 797/2005
Dosar nr. 3418/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2359/ C din 29 septembrie 2003, Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul V.G., împotriva pârâţilor V.C. şi SC R. SRL cu sediul în comuna Domneşti jud. Argeş.
Apelul declarat împotriva susmenţionatei sentinţe de reclamantul V.G., a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 14/ A-C din 14 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa reţinând în fundamentarea acestei soluţii că deşi reclamantul a fost citat pentru termenul de la 14 ianuarie 2004 cu menţiunea de a timbra apelul cu 274.000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi 4.500 lei timbru judiciar, acesta nu a dat curs obligaţiei legale de timbrare cu sumele menţionate, astfel că în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, cu modificările ulterioare, privind timbrul judiciar care fac trimitere la prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora în cazul neîndeplinirii obligaţiei de timbrare până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamantul V.G., invocând ca motiv de casare dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că soluţia de anulare a apelului este criticabilă, deoarece, pentru termenul de la 14 ianuarie 2004, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, în sensul că, din procesul verbal rezultă că acesta a fost întocmit la 22 decembrie 2003, deşi, potrivit ştampilei poştei aplicată pe citaţie, reiese că aceasta a fost expediată din Piteşti spre destinatar la 23 decembrie, deci după o zi de la data când agentul a încheiat actul procedural (22 decembrie 2003).
Ori, din cele expuse, rezultă în opinia recurentului, că, procesul încheiat de agentul procedural, în care s-a consemnat că afişarea dovezii de citare a avut loc la 22 decembrie 2003 este lovit de nulitate şi cum această împrejurare (nulitate) i-a cauzat un prejudiciu constând în anularea apelului ca netimbrat, reclamantul solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Recursul declarat în cauză nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă că reclamantul în calitate de apelant a fost citat de instanţa de apel pentru termenul de la 14 ianuarie 2004, cu menţiunea de a timbra apelul cu 274.000 lei taxă judiciară de timbru şi 4.500 lei timbru judiciar, obligaţii neîndeplinite până la termenul stabilit.
Ca atare, corect instanţa de apel, a considerat că, în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxa judiciară de timbru şi în consecinţă a dispus anularea apelului reclamantului ca netimbrat.
Faptul că din dovezile existente la dosar, rezultă că citaţia a fost expediată de instanţă, la 23 decembrie 2003, adică cu o zi mai târziu decât data încheierii procesului verbal (22 decembrie 2003) nu este de natură a atrage nulitatea actului de procedură şi implicit a deciziei atacate, din moment ce din probele dosarului, rezultă indubitabil că citaţia a sosit la destinaţie la data de 29 decembrie 2003 şi că a fost afişată la adresa indicată de reclamant, (situaţie recunoscută expres de acesta) aşa încât, împrejurarea că în procesul verbal s-a menţionat că acesta a fost întocmit la 22 decembrie 2003, nu poate avea vreo relevanţă asupra soluţiei pronunţată de instanţa de apel în contextul în care în citaţie s-a menţionat atât cuantumul sumelor datorate cu titlu de timbru şi timbru judiciar, cât şi termenul de judecată, 14 ianuarie 2004, dată până la care reclamantul dacă era diligent, putea să timbreze cererea.
În concluzie, cum din cele arătate, rezultă că reclamantul a cunoscut atât cuantumul sumelor datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru şi respectiv timbru judiciar, cât şi termenul până la care trebuia să-şi îndeplinească această obligaţie (14 ianuarie 2004) înseamnă că singur şi-a asumat pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit riscul anulării apelului, ca netimbrat.
Aşa fiind recursul reclamantului va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul V.G., împotriva deciziei nr. 14/ A-C din 14 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 795/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 802/2005. Comercial → |
|---|
