ICCJ. Decizia nr. 790/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 8 martie 2003, reclamanta S.I.F. BANAT - CRIȘANA SA Arad a solicitat anularea hotărârii A.G.E.A. din 25 septembrie 2003 de la pârâta SC A. SA Baia Mare, referitoare la majorare capital social și radierea mențiunii aferente de la Oficiul Registrului Comerțului.
în motivare se arată că hotărârea de majorare capital social este nelegală, pentru nerespectarea prevederilor art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002 (aprobată prin Legea nr. 525/2002) și ale art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 privind convocarea A.G.E.A.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu este societate publică ci este înființată în baza privatizării în masă (O.G. nr. 88/1998 devenită Legea nr. 99/1999).
în cauză a formulat cerere de intervenție în nume propriu UNIVERSITATEA DE VEST V.G. Arad, solicitând respingerea cererii reclamantei pentru anularea hotărârii A.G.E.A. din 25 septembrie 2003 a pârâtei și radierea mențiunii aferente de la O.R.C.
De asemeni, FUNDAȚIA UNIVERSITATEA V.G. Arad, în calitate de acționar, a formulat cerere de intervenție accesorie pentru menținerea hotărârii atacate, cu aceeași motivare.
Tribunalul Maramureș, secția comercială, prin sentința nr. 3424 pronunțată în camera de consiliu la data de 22 decembrie 2003, admite acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. BANAT - CRIȘANA Arad, anulează hotărârea A.G.E.A. din 25 septembrie 2003 de la SC A. SA Baia Mare și radiază mențiunea de majorare de capital în baza acesteia la O.R.C. Maramureș.
Respinge cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta UNIVERSITATEA DE VEST V.G. Arad și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta FUNDAȚIA UNIVERSITATEA V.G. Arad.
Tribunalul Maramureș, secția comercială, prin sentința nr. 481 pronunțată în camera de consiliu la 23 februarie 2004 a admis cererea de completare a sentinței nr. 3424 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Maramureș formulată de reclamanta S.I.F. BANAT - CRIȘANA Arad și a dispus completarea sentinței de mai sus în sensul că: "obligă pârâta SC A. SA Baia Mare să plătească reclamantei S.I.F. BANAT - CRIȘANA suma de 690.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că hotărârea A.G.E.A. din 25 septembrie 2003 este nelegală, întrucât s-au nesocotit dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990. Convocatorul publicat în M. Of. al României trebuia să cuprindă în mod explicit majorarea de capital, respectiv modalitatea de majorare, numărul acțiunilor noi, distribuirea acestora, cu atât mai mult cu cât se susține că majorarea a avut loc în urma achitării unei creanțe lichide și exigibile de către acționarul UNIVERSITATEA V.G.
împotriva hotărârii pronunțată de tribunal, pârâtele interveniente și accesorii UNIVERSITATEA DE VEST V.G. Arad și FUNDAȚIA UNIVERSITATEA V.G. Arad solicitând admiterea apelurilor, schimbarea în totul a sentinței atacată, în sensul menținerii ca temeinică și legală a hotărârii A.G.E.A. din 25 septembrie 2003, cu obligarea intimatei reclamantă la plata cheltuielilor de judecată.
Prin motivele de apel intervenientele au susținut că hotărârea A.G.E.A. din 25 septembrie 2003 este legală și temeinică, deoarece convocarea adunării s-a făcut mult înainte de data ținerii ei efective și ordinea de zi a fost publicată în M. Of. partea a IV-a din data de 8 septembrie 2003, dată la care nu s-a intenționat decât discutarea punctelor cuprinse pe ordinea de zi. După apariția în M. Of. a ordinei de zi, A.F.P. a municipiului Baia Mare a instituit un sechestru asupra întregului patrimoniu al societății pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 1.304.304.315 lei cu somația ca dacă nu achită suma în termen de 15 zile, patrimoniul urma să fie scos la licitație publică. Cum în aceste împrejurări adunarea generală trebuia să aibă loc la 15 septembrie 2003 deci în limita termenului de 15 zile, acordat de autoritatea publică în vederea executării s-a impus din cauză de forță majoră salvarea societății prin majorarea de capital, cel puțin la nivelul creanței față de bugetul de stat.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 278 din sentința camerei de consiliu din 29 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenienta accesorie FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ V.G. Arad și ca nefondat apelul declarat de intervenienta în nume propriu UNIVERSITATEA de VEST V.G. Arad, obligându-le să plătească intimatei S.I.F. BANAT - CRIȘANA Arad suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut cu privire la apelul declarat de intervenienta accesorie că potrivit art. 56 C. proc. civ., apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.
în ceea ce privește apelul formulat de intervenienta principală s-a reținut că hotărârea atacată este legală, corect reținând instanța de fond că pârâta de la convocarea adunării extraordinare a acționarilor pentru data de 29 septembrie 2003 cu o ordine precis stabilită și până la ținerea efectivă a adunării pe ordinea de zi au figurat propuneri pentru modificarea actului constitutiv, fapt ce a condus la nelegalitatea acestei adunări.
Cu petiția înregistrată la data de 21 iunie 2004, intervenienta în nume propriu UNIVERSITATEA de VEST V.G. Arad a declarat recurs, împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin motivele de recurs invocate recurenta arată că instanța de apel și instanța de fond s-au pronunțat asupra a ceea ce nu există, deoarece hotărârea A.G.A. din 25 septembrie 2003 a fost modificată prin hotărârea A.G.E.A. nr. 11 din 19 martie 2004 care a fost adoptată respectându-se toate prevederile Legii nr. 31/1990 republicată respectiv art. 9,art. 17 și art. 205 hotărârea A.G.A. din 25 septembrie 2003 nu a fost publicată nici în M. Of. și nu s-a înregistrat nici la Registrul Comerțului.
în considerentele deciziei atacate, arată recurenta nu se face referire la apărările formulate și nici la înscrisurile administrate în cauză, înscrisuri hotărâtoare în constatarea fără obiect a acțiunii și în admiterea apelului.
Recurenta menționează că prin Hotărârea nr. 11/2004 a A.G.E. a SC A. SA Baia Mare s-a adoptat liberarea unui număr de 1.185.731 acțiuni în valoare de 1.304.304.200 lei a 1.100 lei/acțiune, pentru majorarea capitalului social pentru compensarea creanței lichide și exigibile față de bugetul de stat achitate de UNIVERSITATEA de VEST V.G. din Arad, în condițiile art. 211 din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată prin Legea 161/2003, într-un termen de 30 de zile de la adoptarea hotărârii.
Printr-un alt motiv, recurenta arată că într-adevăr art. 117 (8) din Legea nr. 31/1990 menționează că atunci când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor însă așa cum s-a mai arătat, necesitatea salvării societății a impus luarea hotărârii de a compensa creanța față de bugetul de stat prin liberarea de acțiuni conform prevederilor art. 205 (2) din Legea nr. 31/1990 ceea ce nu este sinonimă cu majorarea de capital în adevăratul sens al cuvântului.
Recurenta apreciază tot prin motivele de recurs că nu sunt întrunite condițiile art. 61 (1) din Legea nr. 31/1990, deoarece reclamanta nu și-a dovedit prejudiciul, mai ales că nici nu s-a pronunțat cu privire la suportarea unei părți din creanță sub forma aportului de capital. Ea a propus doar ca societatea să fie împrumutată cu câte 500.000.000 lei de către cei 2 acționari, situație care ar fi împovărat cu datorii și mai mult, astfel că societatea rămânea datoare în continuare și nu și-ar fi absorbit datoria prin emitere de acțiuni.
Art. 205 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 concluzionează recurenta, înlătură noțiunea de emisiune de acțiuni noi sau majorarea valorii nominale a acțiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar și/sau în natură cu noțiunea că acțiunile noi sunt liberate prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu acțiuni ale acesteia. Deci sunt într-o situație specială de liberare de acțiuni și nu de emitere de acțiuni, situație la care se referă art. 117 alin. (8) din aceeași lege.
în drept recurenta își motivează recursul în temeiul pct. 8, 9 și 10 ale art. 304 C. proc. civ.
Recursul declarat de intervenienta în nume propriu nu este fondat.
Analizând motivele de recurs invocate în raport de actele și lucrările dosarului se constată că aceste motive nu sunt fondate.
Astfel, din actele dosarului rezultă că pârâta a convocat A.G.E.A. pentru data de 29 septembrie 2003 cu o ordine de zi precis stabilită publicată în M. Of., fără însă a cuprinde în mod explicit majorarea de capital, modalitățile prin care se va face această operațiune, numărul acțiunilor noi, distribuirea acestora, încălcând flagrant dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990.
De asemeni, nu pot fi reținute nici argumentele privind necesitatea salvării societății, prin încălcarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Situațiile intervenite de la data apariției convocatorului cu ordinea de zi până la ținerea efectivă a AG..E.A. de la 25 septembrie 2003, invocate de recurentă ca situații speciale, nu înlătură motocele de nelegalitate a acestei hotărâri, așa cum în mod temeinic și legal a reținut instanța de apel.
Față de considerentele de mai sus, înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins, ca nefondat, recursul intervenientei în nume propriu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 812/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 784/2005. Comercial → |
|---|
