ICCJ. Decizia nr. 812/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1365 din 12 aprilie 2003 Tribunalul Olt a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC R. SA, direcția de Telecomunicații Olt împotriva pârâtei SC A.R.D.A.F. SA Cluj-Napoca, sucursala Alexandria pentru plata sumei de 10.339.595 lei, reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice neachitate și a sumei de 6.031.830 lei dobândă.
în motivarea sentinței s-a reținut, în esență, că refuzul de plată s-a datorat constatării distrugerii cablului telefonic pe porțiunea dintre tablou și intrarea în apartament în noaptea de 11-12 aprilie 2000, care se află în administrarea reclamantei.
Această situație a fost asimilată cu forța majoră care exclude răspunderea pârâtei conform art. 10.5 din contract.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe.
Prin decizia nr. 41 din 17 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamantei, a modificat sentința și a admis acțiunea reclamantei obligând pârâta la plata sumei de 10.339.595 lei contravaloare servicii telefonice, a sumei de 6.031.830 lei dobândă și a sumei de 2.817.000 lei cheltuieli de judecată.
în motivarea deciziei s-a reținut printre altele, că într-adevăr firul de telefon a fost secționat pe porțiunea dintre tabloul de legătură și intrarea în apartament, dar această porțiune de fir aparține beneficiarului. De asemenea, a reținut că furtul nu poate fi asimilat unui caz de forță majoră și este lipsit de relevanță faptul că în momentul efectuării convorbirilor la postul telefonic aparținând pârâtei aceasta nu avea program de lucru, având posibilitatea să recupereze paguba de la persoanele vinovate dacă aceste convorbiri s-au făcut fără acordul său.
Pârâta a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că s-a dat o interpretare greșită prevederilor contractului de furnizare a serviciilor telefonice în ce privește administrarea porțiunii de cablu care a fost secționat.
Se constată că, potrivit dispozițiilor art. 2821C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării sentinței, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind obligațiile de plată a unei sume de bani de până la 200 milioane lei inclusiv.
întrucât în speță obiectul litigiului este inferior acestei sume calea de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței era recursul, iar competența de soluționare aparține instanței imediat superioare, respectiv Curții de Apel Craiova.
în consecință, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează să se admită recursul pârâtei, să se caseze decizia instanței de apel și s-a trimis cauza la Curtea de Apel Craiova pentru soluționarea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 819/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 790/2005. Comercial → |
|---|
