ICCJ. Decizia nr. 806/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 10 octombrie 2003, B.E.J. D.I.C. au solicitat instanței încuviințarea executării silite asupra imobilului situat în București, str. Pecineaga, proprietatea debitorilor garanți D.P. și D.Ș., în baza titlului executoriu - contract de ipotecă autentificat sub nr. 27023 din 10 iulie 2003 de către notariatul de Stat al sectorului 5 București, la cererea creditoarei SC B.P. SA, sucursala Militari.
Prin încheierea nr. 1298 din 18 noiembrie 2003, Judecătoria sectorului 5 București, a respins cererea de încuviințare a executării silite imobiliare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de executare a reținut că, la data de 12 aprilie 1995, s-a încheiat contractul de credit nr. 970, privind suma de 40.000.000 lei acordată SC A. SRL București, ce urma a fi restituită la 12 aprilie 1996. Ulterior, împrumutul a fost suplimentat prin act adițional, scadența fiind menținută.
Asigurarea creditului s-a realizat prin constituirea unei ipoteci în favoarea băncii.
S-a solicitat încuviințarea executării contractului de ipotecă, care însă nu îndeplinește condițiile art. 372 C. proc. civ., acesta fiind un accesoriu al contractului de credit, neinvestit cu formulă executorie.
împotriva acestei încheieri creditoarea a declarat apel, criticile, privind greșita respingere a cererii, în raport de dispozițiile art. 66 din Legea nr. 36/1995.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 184/ A din 3 februarie 2004 a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că în mod corect prima instanță a reținut că nu poate fi pus în executare contractul de ipotecă, accesoriu al unui contract de credit neinvestit cu formulă executorie și neîncheiat la un notariat, împrejurare în raport de care dispoziția menționată din legea notarilor publici nu este aplicabil în cauză.
împotriva acestei din urmă hotărâri, creditoarea SC B.P. SA, sucursala Militari a declarat recurs.
Aceasta a susținut că actul adițional la contract și contractul de credit sunt titluri executorii, conform art. 56 din Legea nr. 58/1998, privind activitatea bancară și în baza lor poate fi dispusă executarea silită imobiliară. Drept urmare, hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii. în același timp, contractul de ipotecă menționat constituie titlu executoriu, în temeiul art. 66 din Legea nr. 36/1995. Așa fiind, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii și sub acest aspect.
în concluzie, creditoarea a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei date în apel și încuviințarea executării silite imobiliare în temeiul contractului de ipotecă.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Din dispozițiile art. 1800 C. civ., rezultă că stingerea ipotecii poate avea loc fie pe cale principală, când se stinge numai ipoteca, iar raportul principal de obligație rămâne valabil, fie pe cale accesorie, prin stingerea raportului de obligație garantat.
Drept urmare, rezultând caracterul accesoriu al ipotecii față de raportul principal garantat, în mod judicios instanțele au examinat cererea de încuviințare a executării silite, în raport de raportul principal de obligație.
Constatând că raportul principal de obligație, cu referire la contractul de credit și actul adițional, nu are caracter de titlu executoriu, în mod judicios s-a dispus în sensul respingerii cererii.
Contractele de credit încheiate anterior adoptării noii legi privind activitatea bancară, în 1998, nu au caracter de titlu executoriu, în lipsa temeiului legal în acest sens la data nașterii raportului juridic având ca părți împrumutătorul și împrumutatul și aplicării principiului neretroactivității legii civile, așa încât și această constatare a fost corect reținută de instanțe prin hotărârile atacate. Drept urmare, recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei critici.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul declarat de creditoare, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 859/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 815/2005. Comercial → |
|---|
