ICCJ. Decizia nr. 858/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 858/2005
Dosar nr. 9390/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, petenta SC S.Q. SRL Bacău a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea vremelnică a executării deciziei civile nr. 190/ R din 30 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestaţiei în anulare.
Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 403 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 581 C. proc. civ., Curtea de Apel Braşov, prin sentinţa nr. 17/ F din 16 iulie 2004, a respins cererea formulată de SC S.Q. SRL, pentru suspendarea vremelnică a executării deciziei civile nr. 190/R/2004 a Curţii de Apel Braşov.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs SC S.Q. SRL, în calitate de administrator judiciar al SC V. SA Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se arată că urgenţa este impusă de existenţa a doi administratori judiciari, SC S.Q. SRL şi SC I.E. SRL.
Se mai susţine că procedura de citare cu SC V. SA, în cauză nefiind citat administratorul judiciar, în conformitate cu dispoziţiile art. 87 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea fiind lovită de lovită de nulitate absolută în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Se mai susţine că a promovat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 190/R/2004 a Curţii de Apel Braşov este întemeiată fiind îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
De asemenea, instanţa de fond a respins cererea deşi sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 581 şi urm. C. proc. civ. respectiv: urgenţa rezultă din situaţia numirii ca administrator judiciar a două societăţi distincte, fără ca vreuna dintre acestea să-şi poată exercita atribuţiile, de aici rezultând şi posibilitatea creării unor prejudicii;
- caracterul vremelnic rezultă implicit, măsura suspendării urmând a fi dispusă doar până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestaţiei în anulare;
- cauza nu prejudecă fondul deoarece prin soluţionarea cererii instanţa nu se pronunţă cu privire la legalitatea înlocuirii SC I.E. SRL de către instanţa de recurs.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate de petentă, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3041 C. proc. civ., raportat la art. 582 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, instanţa de apel pronunţând o soluţie legală şi temeinică.
Din actele dosarului rezultă că petenta a formulat, pe calea ordonanţei preşedinţiale suspendarea vremelnică a executării deciziei civile nr. 190/ R din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestaţiei în anulare.
Prin Decizia nr. 190/ R din 30 iunie 2004, s-a admis contestaţia în anulare formulată de SC I.E. SRL Bacău, pronunţată împotriva deciziei nr. 131/R/2004 a Curţii de Apel Braşov, a anulat în parte Decizia şi a fixat termen pentru rejudecarea recursurilor declarate numai cu privire la înlocuirea administratorului judiciar.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petenta, în cadrul căreia a formulat şi cerere de suspendare a hotărârii.
În drept, petenta şi-a întemeiat cererea de suspendare pe dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., cu referire la art. 581 C. proc. civ.
Astfel, s-a solicitat ca instanţa să dispună, prin ordonanţă preşedinţială suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare.
Prin motivele de recurs, petenta a făcut referiri şi la contestaţia în anulare, antamând, practic, fondul acesteia în cererea care face obiectul cauzei de faţă, împrejurare faţă de care Curtea nu le va analiza.
Recursul formulat va fi examinat, după cum s-a menţionat, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., însă cu privire la condiţiile de fond şi formă ale ordonanţei preşedinţiale şi ale cererii de suspendare.
În cauză, petenta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, astfel cum sunt prevăzute de art. 581 C. proc. civ., respectiv urgenţa, caracterul vremelnic al măsurii solicitate şi neprejudecarea fondului.
Astfel, împrejurarea că pentru aceeaşi societate aflată în insolvenţă au fost numite ca administrator judiciar două societăţi distincte, nu reprezintă dovada existenţei urgenţei şi nici nu justifică o primejdie care ar ameninţa partea.
Curtea observă că urgenţa nu rezultă implicit din circumstanţele cauzei, iar în raport de obiectul fondului, prin formularea cererii se încearcă tergiversarea acestuia.
În plus, partea nu este prejudiciată prin respingerea cererii de suspendare vremelnică a executării, în condiţiile în care a solicitat suspendarea executării în cadrul contestaţiei în anulare.
Constatând că în cauză nu s-a făcut dovada unei urgenţe în suspendarea vremelnică a executării, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC S.Q. SRL Bacău, prin administrator judiciar SC V. SA Bacău, împotriva sentinţei nr. 17/ F din 16 iulie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 857/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 866/2005. Comercial → |
|---|
