ICCJ. Decizia nr. 870/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 870/2005
Dosar nr. 9701/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 iulie 2003 reclamanta S.I.F. T. a chemat în judecată pârâta SC G. SA, solicitând ca în baza sentinţei civile ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii A.G.E. din data de 3 iulie 2003 a societăţii, comunicarea către O.R.C. Mureş a hotărârii, şi radierea menţiunilor efectuate în registrul comerţului cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este acţionar al pârâtei, deţinând un număr de 48.955 acţiuni, şi că măsura luată de a transforma societatea din societate deţinută public în societate închisă este nelegală, fiind încălcate dispoziţiile art. 236 din OUG nr. 28/2002, patrimoniul societăţii având o valoare mai mare de 100.000 euro, însă nu a mai fost reevaluat de mult timp.
De asemenea reclamanta susţine că este nelegală şi modificarea art. 8 din actul constitutiv având în vedere dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 şi OUG nr. 28/2002, care prevăd că dreptul de proprietate al acţiunilor emise de societăţile deţinute public se transferă pe piaţa de capital prin ofertă publică de vânzare sau ofertă publică de cumpărare.
Tribunalul Mureş prin sentinţa civilă nr. 3108 din 2 decembrie 2003 a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că, hotărâre A.G.A. a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
S-a arătat că la data de 3 iulie 2003 capitalul social al societăţii era sub 100.000 euro, că C.N.V.M. prin Decizia nr. 20033 a suspendat societatea pe piaţa R., şi în aceste condiţii s-a decis transformarea societăţii în societate închisă. De asemenea s-a reţinut că modificarea art. 8 din actul constitutiv în sensul că acţiunile societăţii vor putea fi cesionate numai între acţionarii societăţii, este consecinţa transformării societăţii.
Cu privire la reevaluarea patrimoniului instanţa a reţinut că dispoziţiile HG nr. 403/2000 sunt permisive, iar hotărârea A.G.A. din 7 aprilie 2003, în care s-a pus în discuţie această posibilitate a fost amânată, iar hotărârea nu a fost atacată în condiţiile legii.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta considerând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, susţinând că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 136 din OUG nr. 28/2003, pentru că, capitalul social al pârâtei nu a scăzut, în condiţiile art. 202 şi urm. din Legea nr. 31/1990 şi că reevaluarea patrimoniului era obligatorie potrivit art. 1 alin. (2) din HG nr. 403/2000.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 107 din 3 iunie 2004 a respins apelul, ca nefondat.
În argumentarea soluţiei, instanţa de control judiciar, a reţinut că au fost respectate dispoziţiile OUG nr. 28/2002 retragerea de pe piaţa de capital a acţiunilor fiind obligatorie în cazul scăderii capitalului social sub nivelul de 100.000 euro.
De asemenea s-a reţinut că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. 202 din Legea nr. 31/1990, având în vedere dispoziţiile art. 205 din acelaşi act normativ potrivit cărora diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve, fără a majora capitalul social.
În ce priveşte critica privind modul de interpretare a dispoziţiilor HG nr. 403/2000 s-a reţinut că operaţiunea de reevaluare este definită de art. 1 alin. (1) al Normelor metodologice, privind reevaluarea imobilizărilor corporale fără a fi relevantă însă cu privire la situaţia capitalului social.
Prin petiţia înregistrată la data de 4 aprilie 2003, reclamanta a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile deciziei pronunţate vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că hotărârea criticată nu a fost pronunţată în Camera de Consiliu fiind lovită de nulitate absolută.
De asemenea se susţine că în realitate capitalul social al societăţii nu a scăzut fapt ce putea permite aplicarea dispoziţiilor art. 136 din OUG nr. 28/2002, cu atât mai mult cu cât reevaluarea patrimoniului era obligatorie în condiţiile art. 1 alin. (2) din HG nr. 403/2000, care stabileşte imperativ că reevaluarea imobilizărilor corporale se va efectua anual în cazul în care rata inflaţiei cumulată pe ultimii 3 ani consecutivi depăşeşte 100%.
Recursul este nefondat.
În ce priveşte nulitatea hotărârii motivat de faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reţine că în adevăr potrivit alin. (6) al acestui articol cererea privind anularea A.G.A. se judecă în Camera de Consiliu, nerespectarea acestei dispoziţii nefiind sancţionată. Mai mult recurenta nu a făcut dovada producerii unei vătămări situaţie în care critica urmează a fi înlăturată.
Cu privire la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 135 din OUG nr. 28/2002 şi că în speţă nu ar aplicabile criticile formulate nu pot fi reţinute.
Este adevărat că art. 202 din Legea nr. 31/1990 se referă la reducerea capitalului social, enumerând cazurile în care se poate reduce, numai că OUG nr. 28/2002 reglementează scăderea valorică a capitalului social, situaţie ce poate fi încadrată la pct. 2 lit. c) „Atât procedee prevăzute de lege".
Ori acest act normativ reglementează valorile mobiliare, pieţele de capital şi prevede expres condiţiile în care se impune imperativ retragerea societăţilor de pe pieţele reglementate şi pierderea automată a calităţii de societate deţinută public.
Astfel potrivit art. 136 lit. b) se specifică că o societate deţinută public îşi pierde acest statut ca urmare a hotărârii A.G.A., în cazul în care capitalul social va scădea sub echivalentul în lei a 100.000 euro.
Critica potrivit căreia pârâta avea obligaţia reevaluării imobilizărilor corporale ale societăţii, conform prevederilor art. 1 HG nr. 403/2000, nu poate fi reţinută întrucât reevaluarea imobilizărilor corporale nu duce automat la mărirea capitalului social, având în vedere că art. 205 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificat la pct. 3 stabileşte expres că diferenţele favorabile din reevaluare a patrimoniului, vor fi incluse în rezervă fără a majora capitalul social.
De asemenea, aşa cum rezultă din adresa D.J.S. rata inflaţiei cumulată în perioada 2000 – 2002 a fost de 88,1% şi în consecinţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 a HG nr. 403/2000.
Este adevărat că statutul de societate deţinută public este conferit prin lege, dar susţinerea recurentei potrivit căreia acest statut nu poate fi pierdut tot prin lege având în vedere tocmai dispoziţiile art. 136, care prevăd expres cazurile în care societăţile pierd acest statut.
De altfel prin Decizia nr. 2023 din 22 iulie 2003 C.N.V.M., instituţia care reglementează piaţa organizată a suspendat de pe piaţă acţiunile societăţii întrucât nu mai îndeplinea condiţiile imperative prevăzute de lege.
Faţă de cele arătate, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., şi văzând şi art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. T., împotriva deciziei nr. 107 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată intimata pârâtă SC G. SA Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 867/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 871/2005. Comercial → |
|---|
