ICCJ. Decizia nr. 866/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 866/2005
Dosar nr. 9687/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1183 pronunţată în Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de către reclamantul Ministerul Sănătăţii cu sediul în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC U. SA cu sediul în Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între reclamantă, în calitate de beneficiar şi pârâtă în calitate de prestator de servicii, s-a încheiat contractul înregistrat la Ministerul Sănătăţii sub nr. G.H./17856 din 13 octombrie 2000 care avea ca obiect aplicarea O.M.S. nr. 875/1999 privind constituirea rezervei de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide şi alte materiale specifice necesare intervenţiei medicale în situaţie de urgenţă. În temeiul acestui contract, reclamanta avea în principal obligaţia să asigure fondurile în conformitate cu prevederile art. 2 din O.M.S. nr. 875/1999 şi să indice priorităţile de achiziţie în funcţie de resursele financiare. Conform art. 3 lit. c) din contract principala obligaţie a pârâtei consta în procurarea produselor pe categoriile, reperele şi cantităţile transmise de reclamantă, iar conform art. 5 din contract, facturile CN U. trebuiau emise până la data de 15 ale lunii în care se efectua plata, urmând ca plata cheltuielilor necesare să se efectueze lunar până la data de 30 ale lunii următoare pentru luna expirată pe baza facturilor emise de pârâtă. În baza contractului mai sus menţionat, pârâta a încheiat contracte comerciale prin care a cumpărat produse de la câştigătorii licitaţiilor şi contracte de livrare cu spitalele nominalizate a stoca produse pentru R.S.S., existând însă întârzieri în plăţile facturilor de către spitale şi implicit întârzieri la plata către furnizorii câştigători ai licitaţiei organizate de Ministerul Sănătăţii, la sfârşitul anului 2002 restanţele în plăţile facturilor înregistrând suma totală de 3.078.571.212 lei.
Pentru a putea achita contravaloarea acestor achiziţii, pârâta a prezentat Ministerului Sănătăţii factura centralizatoare nr. 668 din 27 decembrie 2000 şi facturile anexe ale furnizorilor pentru medicamentele contractate de aceasta în temeiul contractului nr. GH/7856 din 13 octombrie 2000, plata acestei facturi fiind făcută de către reclamantă prin O.P. nr. 801 din 28 decembrie 2000. Urmare a recuperării sumelor de la spitalele custode, cu ordinul de plată nr. 777 din 17 august 2001, CN U. SA a virat reclamantei suma de 3.073.292.770 lei cu explicaţia „factura 668/2000, produse R.S.S.", sumă ce a fost virată la bugetul statului de către reclamantă cu O.P. nr. 538 din 24 august 2001.
Reclamanta a pretins obligarea pârâtei la plata sumei de 1.087.942.101 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare pentru suma de 3.073.228.770 lei, majorări calculate conform HG nr. 564/2000.
Raporturile juridice dintre părţi au fost apreciate ca raporturi juridice contractuale, născute din contractul G.H. nr. 7856 din 13 octombrie 2000, în care nu este prevăzută nici un fel de obligaţie a pârâtei pentru plata penalităţilor de întârziere sau de a suporta eventualele majorări de întârziere la plata obligaţiilor bugetare stabilite în sarcina reclamantei. De altfel, majorările de întârziere ca urmare a încălcării dispoziţiilor Legii nr. 72/1996, au fost stabilite conform procesului verbal de constatare nr. DB/10216 din 5 noiembrie 2001 întocmit de Curtea de Conturi exclusiv în sarcina reclamantei, în condiţiile în care pârâta nu are nici o obligaţie faţă de bugetul de stat, iar în lipsa unor prevederi contractuale exprese, nu poate fi angajată răspunderea contractuală a pârâtei cu privire la aceste sume.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 194 din 10 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul Ministerul Sănătăţii cu sediul în Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1183 din 27 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata SC U. SA Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că raporturile juridice dintre apelantă şi intimată sunt raporturi juridice contractuale. Contractul este legea părţilor, iar potrivit prevederilor sale, intimata pârâtă avea obligaţia de a vira sumele la termenele prevăzute în contract. Contractul nu a prevăzut însă sancţiuni pentru achitarea cu întârziere a preţului şi întrucât părţile nu au prevăzut sancţiuni, instanţa nu poate acorda penalităţile solicitate prin acţiune.
Împotriva deciziei nr. 194 din 10 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamantul Ministerul Sănătăţii Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că în mod greşit s-a reţinut de instanţa de apel că în contractul G.H. nr. 7856 din 13 octombrie 2000 nu s-au stabilit obligaţii în sarcina pârâtei de a plăti penalităţi de întârziere sau de a suporta majorări de întârziere, fără a avea în vedere faptul că aceasta avea obligaţia de a vira sumele la termenele prevăzute în contract, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC U. SA Bucureşti a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, în cadrul contractului de prestări servicii nr. 4598 încheiat la data de 6 martie 2000, având ca obiect aplicarea O.M.S. nr. 875 din 13 decembrie 1999, art. 3 privind procurarea, depozitarea, păstrarea, întreţinerea, împrospătarea şi scoaterea definitivă a produselor din rezerva pentru situaţii speciale a Ministerului Sănătăţii compusă din medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide şi a altor materiale specifice prezentate în Anexa 2 a ordinului menţionat. De asemenea, au fost stabilite cu maximă claritate întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, modalităţile de plată, răspunderea care se instituie în situaţia nerespectării clauzelor contractuale, precum şi cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială.
În mod constant, începând cu procesul verbal de soluţionare a litigiului prin conciliere directă, conform art. 720 C. proc. civ. şi continuând cu apărările expuse în întâmpinările formulate în toate fazele procesuale, pârâta SC U. SA, bine argumentat şi amplu motivat a considerat că nu există nici un debit datorat Ministerului Sănătăţii, nu a avut datorii faţă de bugetul de stat asupra cărora să fie calculate majorări, iar reclamanta a achitat în cunoştinţă de cauză factura nr. 668 din 27 decembrie 2000.
De necontestat că raporturile juridice dintre părţi sunt de natură efectiv contractuală, obiectul contractului, corect intitulat, este de prestări servicii, calităţile părţilor sunt de beneficiar pentru Ministerul Sănătăţii şi prestator pentru CN U. SA. Verificând conţinutul contractului, nu poate fi primită critica reclamantei din motivele de recurs privitoare la greşita neacordare a penalităţilor de întârziere, deoarece o asemenea clauză sancţionatorie nu se regăseşte în contractul părţilor.
Cadrul juridic şi argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamantul Ministerul Sănătăţii să fie înlăturate, ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 194 din 10 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Sănătăţii împotriva deciziei nr. 194 din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 858/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 867/2005. Comercial → |
|---|
