ICCJ. Decizia nr. 867/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 867/2005
Dosar nr. 9688/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 14984 din 25 noiembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA, împotriva pârâtei SC R.A.R. SRL, a dispus rezoluţia contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 26671 din 11 iunie 2002 şi 10035 din 11 iunie 2002 de B.N.P. M.G.O., A.A.J. şi asociaţii, a anulat, ca insuficient timbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese şi a disjuns soluţionarea cererii reconvenţionale, acordând termen la data de 13 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că pârâta nu şi-a executat obligaţia de plată integrală a preţului stabilit prin cele două contracte de vânzare-cumpărare, astfel încât, având în vedere şi achiesarea pârâtei la pretenţiile reclamantei cu privire la acest capăt de cerere, a pronunţat rezilierea contractelor, în temeiul art. 1020 şi următoarele C. civ.
Cât priveşte capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor interese, instanţa de fond a constatat că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru, astfel încât, în baza art. 20 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 146/1997, l-a anulat, ca insuficient timbrat.
Cum doar cererea principală a fost în stare de judecată la data pronunţării sentinţei, cererea reconvenţională a fost disjunsă, acordându-se un nou termen, pentru soluţionarea acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel SC P. SA fără să îl motiveze.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 351 din 24 iunie 2004, a anulat ca netimbrat apelul pârâtei, reţinând că:
La data de 23 februarie 2004, apelanta a declarat că îşi retrage apelul, însă, faţă de împrejurarea că apelul nu a fost timbrat, Curtea a constatat că apelanta trebuia să-şi îndeplinească mai întâi obligaţia de timbrare necesară legalei investiri a instanţei de apel, pentru a se lua act, ulterior, de manifestarea acesteia de voinţă, în sensul de a renunţa la judecata căii de atac.
În aceste condiţii, prin încheierea de la termenul anterior, apelantei i s-a pus în vedere să timbreze cererea de apel cu taxă judiciară de timbru în sumă de 64.047.500 lei şi timbru judiciar de 50.000 lei, sub sancţiunea anulării apelului, ca netimbrat, prin citaţia care i-a fost expediată cu această menţiune.
În contra celei din urmă hotărâri, a declarat recurs pârâta, susţinând două critici şi anume:
1. În opinia sa, greşit a fost anulat apelul ca netimbrat, în loc să fie admisă cererea de repunere pe rol a cauzei suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ.;
2. Comunicarea deciziei recurate s-a făcut la adresa ce nu mai reprezintă sediul societăţii recurente.
Pe cale de consecinţă, recurenta a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Obligaţia la plata taxelor judiciare de timbru este o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe este imperativă, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.
Astfel, pârâta era obligată să achite taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac a apelului şi apoi a se pune în discuţia părţilor timbrarea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Ori, în cauză, pârâta a formulat cerere de repunere pe rol în termen, pe care a timbrat-o cu 35.000 lei taxă judiciară timbru şi 1500 lei timbru judiciar, la termenul din 6 mai 2004, când s-a dispus repunerea pe rol a cauzei şi citarea pârâtei cu menţiunea timbrării în cuantumul stabilit de instanţa de apel şi a precizării temeiului juridic pentru cererea de retragere a apelului.
Aşa încât, curtea de apel legal şi temeinic a anulat, ca netimbrat apelul pârâtei, având în vedere că aceasta nu s-a conformat obligaţiei legale de a timbra apelul, în raport de care să se discute cererea de retragere a apelului formulată de pârâtă.
În ce priveşte cea de a doua critică, de asemenea este nefondată întrucât SC R.A.R. SRL Bucureşti, pentru termenul din 24 iunie 2004, a avut termenul în cunoştinţă, împrejurare ce nu impunea citarea acesteia.
Aşa încât, curtea constată că în cauză nu au fost încălcate normele imperative privind citarea părţilor.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează a respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.A.R. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 351 din 24 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 866/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 870/2005. Comercial → |
|---|
