ICCJ. Decizia nr. 103/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 103/2006
Dosar nr. 2080/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea comercială înregistrată cu nr. 824 din 8 martie 2004, reclamanta SC L. SA Satu Mare a chemat în judecată pârâţii G.C.M., SC I. SRL Baia Mare prin administrator G.A. şi Ş.F. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare – cumpărare de acţiuni încheiate la dat de 23 decembrie 2002 fără numere de înregistrare primul încheiat între SC I. SRL Baia Mare, reprezentată prin administrator G.C.M. în calitate de vânzătoare şi Ş.F. cu privire la 106.241 acţiuni nominative cu o valoare nominală de 1.000 lei, iar al doilea încheiat între G.C.M. şi Ş.F. cu privire la un număr de 31.768 acţiuni nominative, cu o valoare nominală de 1.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Satu Mare prin sentinţa nr. 1391/ LC din 22 septembrie 2004 a respins acţiunea comercială a reclamantei SC L. SA, împotriva pârâţilor Ş.F., SC I. SRL Baia Mare prin reprezentantul legal G.C.M. pentru constatarea nulităţii absolute şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului Ş.F. suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă, că motivele de nulitate absolută invocate de reclamantă nu sunt întemeiate.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC L. SA Satu Mare, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acţiunii privind constatarea nulităţii absolute a celor două contracte de vânzare – cumpărare de acţiuni, încheiate la data de 23 decembrie 2002.
Prin motivele de apel reclamanta arată că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând înţelesul art. 9 alin. (2) din actul constitutiv al societăţii, în care este prevăzut dreptul de preemţiune al acţionarilor societăţii de tip închis.
Reclamanta mai arată că instanţa de fond a reţinut că dreptul de preemţiune a fost respectat prin simpla anunţare a intenţiei de vânzare şi stabilirea preţului minim, fără ca pârâta să facă dovada că ceilalţi 8 ofertanţi au cunoscut preţul oferit de Ş.F. prin oferta de cumpărare, pentru a putea cunoaşte şi hotărî dacă oferă şi ei acelaşi preţ.
Curtea de apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 30/2005-R/C din 15 martie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC L. SA Satu Mare şi a obligat-o la 2.880.000 lei cheltuieli de judecată intimaţilor SC I. SRL şi G.C.M. şi 10.000.000 lei intimatului Ş.F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că acţionarii care au intenţionat să-şi înstrăineze acţiunile deţinute la SC L. SA au respectat dreptul la preemţiune al acţionarilor societăţii reclamante, aducând la cunoştinţa acestora intenţia de înstrăinare a acţiunilor şi stabilirea unui preţ minim de vânzare.
Cu privire la motivul de nulitate absolută invocat de reclamanta apelantă privind lipsa cauzei, respectiv cauza ilicită a contractelor de vânzare – cumpărare contestate, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut proba contrarie cauzei, respectiv a faptului că la încheierea contractelor părţile nu au urmărit îndeplinirea vreunei prestaţii reciproce sau că acestea nu au avut un scop mediat la încheierea acestora.
În termen legal, reclamanta SC L. SA Satu Mare, a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată de curtea de apel solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul schimbării sentinţei instanţei de fond şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta prin motivele de recurs invocate arată în esenţă că SC L. SA este o societate pe acţiuni închisă, în care potrivit art. 9 alin. (2) din contractul de societate „proporţional cu partea de capital pe care o deţin, acţionarii au drept de preemţiune la subscripţia de noi acţiuni emise de societate şi la dobândirea acţiunilor pe care orice acţionar doreşte să le cedeze".
Se arată că dreptul de preemţiune nu a fost realizat întrucât cererea pentru cumpărare de acţiuni a intimatului – pârât Ş.F. (înregistrată la SC I. SRL la data de 25 noiembrie 2002) nu a fost comunicată celor 8 acţionari care îşi exprimaseră dorinţa de a cumpăra întregul pachet de 138.009 acţiuni nominative la preţul pretins de 45.000 dolari S.U.A. Deci fără a încunoştinţa ceilalţi acţionari, cei doi pârâţi – intimaţi G.C.M. şi Ş.F. au încheiat cele două contracte de vânzare – cumpărare din 23 decembrie 2002 unul pentru 106.241 acţiuni nominative la preţul de 45.000 dolari S.U.A. cu termen de plată suspensiv până la 25 ianuarie 2005, iar cel de-al doilea pentru parchetul de 31.768 acţiuni nominative la preţul de 40.000 dolari S.U.A. plătibil la data de 1 iulie 2003, neachitat nici până în prezent.
Recurenta faţă de situaţia de fapt prezentată anterior conchide că deşi a administrat probe şi a dovedit că vânzarea – cumpărarea de acţiuni între intimaţii G.C.M. şi Ş.F. s-a făcut în frauda celor 8 acţionari ai SC L. SA beneficiari ai dreptului de preemţiune, instanţa a dat o interpretare eronată acestor probe sau nu a dat nici o interpretare.
Mai arată recurenta că în susţinerea motivului de nulitate absolută pentru lipsa cauzei în cele două contracte, a invocat faptul că fiind vorba de "contracte sinalagmatice, în care fiecare obligaţie are drept cauză conţinutul obligaţiei corelative, dacă aceasta din urmă nu există, cealaltă obligaţie este fără cauză şi drept urmare contractul este nul". Deci un contract de vânzare – cumpărare acţiuni nominative în care este consemnat un preţ fără a se face dovada achitării acestuia, nu are obligaţie corelativă fiind de fapt o donaţie mascată.
Recurenta arată că în condiţiile în care SC I. SRL nu poate face donaţii, întreaga transmitere de acţiuni s-a făcut prin contracte de vânzare – cumpărare lovite de nulitate şi deci caracterul ilicit al cauzei, cu scop eludarea drepturilor terţilor faţă de contractele încheiate, rezultă fără echivoc.
În drept recurenta şi-a motivat recursul în temeiul pct. 9 şi 10 ale art. 304 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 17 ianuarie 2006, Înalta Curte a rămas în pronunţare pe excepţia nulităţii hotărârii instanţei de fond, în raport de dispoziţiile Legii nr. 64/1995, privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare, republicată.
Excepţia invocată este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit încheierii nr. 2942 pronunţată în camera de consiliu de la 20 noiembrie 2002 Tribunalul Maramureş, secţia comercială a dispus deschiderea procedurii falimentului intimatei pârâtă SC I. SRL Baia Mare şi a numit administrator judiciar pe S.Z.
Hotărârea instanţei de fond a fost dată la 22 septembrie 2004, după pronunţarea hotărârii de declarare a falimentului intimatei – pârâte SC I. SRL, şi nu a fost citat în cauză lichidatorul numit, fiind încălcate dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 64/1005, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată care dispun: „Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, dacă nu şi-a declarat în condiţiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau după caz ale art. 39 intenţia de reorganizare".
Faţă de dispoziţiile anterior menţionate hotărârea instanţei de fond pronunţată cu încălcarea Legii nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, este nulă.
În consecinţă, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii hotărârii, va admite recursul declarat de reclamantă, va casa Decizia recurată, va anula sentinţa pronunţată de tribunal urmând să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia nulităţii hotărârii.
Admite recursul declarat de reclamanta SC L. SA Satu – Mare, împotriva deciziei nr. 30/2005-R/C din 15 martie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ pe care o casează.
Anulează sentinţa nr. 139/ LC din 22 septembrie 2004 a Tribunalului Satu Mare şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1035/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1029/2006. Comercial → |
|---|
