ICCJ. Decizia nr. 112/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.112/2006
Dosar nr. 1691/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 mai 2000, reclamantul L.I., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC H. SA şi F.P.S. Bucureşti (devenită A.P.A.P.S. şi apoi A.V.A.S.) anularea hotărârii A.G.A. din 17 martie 2000 de la SC H. SA şi suspendarea executării.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că hotărârea A.G.A. din 17 martie 2000 este lovită de nulitate absolută deoarece a fost convocată de persoane fără calitate, nu s-au respectat condiţiile de cvorum prevăzute de lege, contract sau statut, convocarea nu a fost corect publicată, nu s-au depus în termen de 5 zile acţiunile la purtător, nu s-a respectat ordinea de zi, nu s-au respectat drepturile acţionarilor şi regulile privind desfăşurarea lucrărilor adunării.
Într-un alt dosar, cu nr. 3612/2000, reclamantul T.O. a solicitat, pentru aceleaşi motive anularea hotărârii A.G.A. din 17 martie 2000 de la SC H. SA şi suspendarea executării.
Cu încheierea din 8 septembrie 2000, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. 3612/2000 la dosarul de faţă.
Tribunalul Caraş Severin, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1265 din 27 septembrie 2000 a respins ca tardivă acţiunea reclamantului L.I. şi a luat act de renunţarea la judecată cerută de reclamantul T.O.
Instanţa a reţinut, privitor la tardivitate, nerespectarea termenului de 15 zile pentru atacarea hotărârilor A.G.A., termen prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. S-a constatat că hotărârea A.G.A. atacată a fost publicată în M. Of. al României Partea IV nr. 1538 din 5 mai 2000, ori, acţiunea reclamantului a fost înregistrată la instanţă, Tribunalul Caraş Severin la 29 mai 2000.
Reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei menţionate.
Prin Decizia nr. 894 din 18 decembrie 2000, Curtea de Apel Timişoara a calificat cele două apeluri ca recursuri şi le-a admis, casând sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC H. SA.
Prin Decizia nr. 3333 din 30 mai 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâta SC H. SA, şi a modificat Decizia nr. 894 din 18 decembrie 2000, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că a respins apelurile reclamanţilor L.I. şi T.O., împotriva sentinţei nr. 1265 din 27 septembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, secţia civilă.
Împotriva deciziei nr. 3333 din 30 mai 2001, reclamantul L.I., a formulat în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea de revizuire susţinând, în esenţă că prin actele noi depuse la dosar dovedeşte, că M. Of. nr. 1538 din 5 mai 2000, în care a fost publicată hotărârea A.G.A. atacată (respectiv hotărârea A.G.A. din 17 martie 2000) a obţinut viza „bun de difuzat" la data de 16 mai 2000 şi faţă de această situaţie introducerea acţiunii la data de 29 mai 2000, s-a făcut cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, şi ca atare cererea sa trebuia examinată de tribunal pe fond şi nu respinsă ca tardiv introdusă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 5757 din 16 decembrie 2004 a respins cererea de revizuire a reclamantului L.I.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că cererea de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu este întemeiată întrucât înscrisul invocat, adresa din 24 aprilie 2002 de la M. Of., reconfirmată la 8 octombrie 2002 nu exista la data pronunţării hotărârii atacate prin revizuire, Decizia nr. 3333 din 30 mai 2001.
Împotriva acestei ultime decizii, reclamantul L.I. a declarat în temeiul art. 317 alin. (1) C. proc. civ., contestaţie în anulare.
S-a susţinut că hotărârea de respingere a cererii de revizuire este netemeinică şi nelegală, întrucât judecata a fost părtinitoare, fiind favorabilă părţii adverse.
Nu i s-a respectat dreptul la apărare, termenul de 16 decembrie 2004, nefiind termen de judecată publică ci termen de control.
Analizând contestaţia în anulare se reţin următoarele:
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii.
Din verificarea actelor dosarului se constată că revizuientul, L.I. a fost prezent la termenele de judecată din 20 martie 2003, 15 mai 2003, 10 iulie 2003, 30 octombrie 2003, 15 ianuarie 2004 şi 20 mai 2004.
La termenul din 3 iunie 2004 au fost prezente intimatele, lipsind revizuientul care avea termenul în cunoştinţă.
Cauza fiind în stare de judecată s-a dat cuvântul în fond părţilor prezente.
După dezbateri s-a prezentat revizuientul care a depus cerere scrisă, înregistrată la registratura instanţei prin care cere recuzarea magistraţilor secţiei comerciale.
Pentru soluţionarea cererii de recuzare, instanţa a amânat judecarea cererii de revizuire la 16 decembrie 2004, pentru când s-a dispus citarea părţilor, inclusiv a revizuientului.
La termenul din 16 decembrie 2004 revizuientul nu s-a prezentat, însă, instanţa a reţinut că acesta a fost citat şi avea cunoştinţă de termen, după cum rezultă din cererea acestuia din 13 decembrie 2004, prin care a solicitat să se ia act că şi-a schimbat domiciliul (dosar nr. 2414/2002).
Ca urmare, se reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., petentul având cunoştinţă de termenul de soluţionare din 16 decembrie 2004.
Susţinerea acestuia în sensul că la 16 decembrie 2004 era stabilit un termen de control, este contrară actelor din dosar, întrucât în încheierea de şedinţă din 3 iunie 2004 se prevede amânarea judecăţii revizuirii la 16 decembrie, dispunându-se citarea părţilor termen până la care urma să se soluţioneze cererea de recuzare.
Aşa fiind, contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 5757 din 16 decembrie 2004, urmează să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.I. împotriva deciziei nr. 5757 din 16 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1104/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 114/2006. Comercial → |
|---|
