ICCJ. Decizia nr. 1104/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1104/2006
Dosar nou nr. 14503/1/2005
Dosar vechi nr. 3531/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii S.V. şi C.A. au chemat în judecată SC M. SA şi au solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii A.G.A. din 16 noiembrie 2004 cu motivarea că nu au fost respectate prevederile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cu privire la convocarea acestei adunări generale prin care la pct. 1 s-a dispus alegerea consiliului de administraţie deşi printr-o altă hotărâre din 12 mai 2004 fusese ales un consiliu de administraţie într-o altă componenţă, iar efectele acestei din urmă hotărâri nu erau suspendate sau anulate.
Pentru aceleaşi motive reclamanţii au solicitat şi suspendarea efectelor hotărârii A.G.A. până la soluţionarea acţiunii.
Tribunalul Olt, secţia comercială, prin sentinţa nr. 7 pronunţată la data de 29 aprilie 2005, a admis acţiunea şi a dispus anularea hotărârii A.G.A. din 16 noiembrie 2004.
Instanţa de apel a stabilit că au fost încălcate prevederile art. 117 alin. (3) din legea societăţilor comerciale întrucât convocarea nu a fost publicată într-un ziar de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii şi nu în cotidianul R.L., care este un ziar central.
Sentinţa a fost apelată de pârâta SC M. SA Slatina, prin care a invocat nelegalitatea şi netemeinicia acesteia pentru motivul că instanţa a trecut peste excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii formulării acţiunii cât şi pentru faptul că a stabilit o situaţie de fapt eronată.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială prin Decizia nr. 228 din 11 iulie 2005 a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa în sensul respingerii acţiunii. Pentru a decide astfel, Curtea, după ce a respins excepţiile invocate de apelant, a stabilit că hotărârea a fost legal convocată, iar în ce priveşte hotărârea din 12 mai 2004 prin care M.I. fusese revocat din funcţia de administrator, s-a stabilit că aceasta era suspendată prin sentinţa nr. 460 din 23 iunie 2004 a Tribunalului Olt, astfel că adunarea generală a cărei anulare se cere a fost convocată de administrator, care şi-a îndeplinit obligaţiile din contractul de mandat.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs, reclamanţii S.V. şi C.A. în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în argumentarea căruia a susţinut:
1. Completul nu a fost compus conform dispoziţiilor legale întrucât prin încheierea de dezbateri din 7 iulie 2005, dată la care era amânată pronunţarea, cel de-al doilea membru din complet era în concediu de odihnă, iar încheierea a fost semnată de vicepreşedintele curţii de apel. În opinia recurentei pronunţarea din 11 iulie 2005 nu s-a făcut în complet legal constituit din 2 judecători.
2. Soluţia a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, întrucât instanţa de apel a apreciat că hotărârea A.G.A. din 16 noiembrie 2004 a fost convocată cu respectarea prevederilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Astfel apelanta consideră că prin ziar de largă răspândire din localitatea în care îşi are sediul sau din cea mai apropiată localitate se înţelege ziarul care este editat în localitatea în care îşi are sediul societatea şi nicidecum ziare centrale care sunt răspândite în toate localităţile. În continuare recurenta a susţinut că A.G.A. a fost convocată de o persoană care era revocată din funcţia de administrator.
Tot greşit, consideră recurenţii, s-a reţinut şi faptul că hotărârea A.G.A. nu şi-a produs efectele pentru că nu a fost înscrisă în registrul comerţului. De asemenea recurenţii au apreciat că suspendarea acestei hotărâri A.G.A. nu a produs efecte întrucât M.I. a renunţat la acţiunea prin care a solicitat anularea menţionatei hotărâri prin care a fost aleasă ca preşedinte S.V.
Recurenta a mai susţinut că hotărârea din 12 mai 2004 a fost înscrisă în registrul comerţului, conform încheierilor din 24 mai 2004, pe care le-a anexat la recurs aşa încât aceasta a produs efecte.
Pentru toate aceste motive recurenţii au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Recursul este nefondat.
1. Primul motiv vizează în realitate faptul că judecătorii care au participat la şedinţa din 15 iunie 2005 când s-au încheiat dezbaterile şi a fost amânată pronunţarea, nu au mai participat la pronunţarea soluţiei, autorii recursului apreciind că semnarea deciziei şi a încheierii de amânare a pronunţării de vicepreşedintele instanţei pentru un judecător care se afla în concediul de odihnă duce la concluzia că acesta nu a participat la deliberări şi la pronunţarea soluţiei.
Critica este nefondată. Potrivit art. 260 alin. (1) C. proc. civ. „dacă instanţa nu poate hotărî de îndată, pronunţarea se va amâna pentru un termen pe care preşedintele îl va anunţa ..", iar potrivit art. 258 alin. (1) C. proc. civ., după ce s-a întrunit majoritatea se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii sub sancţiunea nulităţii .., care se consemnează în registrul instanţei.
Dispoziţiile citate au fost respectate întrucât (dosar apel) amânarea pronunţării a fost semnată de judecătorii care au participat la judecată. Pe aceeaşi pagină se află şi minuta întocmită şi semnată de cei doi judecători în conformitate cu art. 258 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce înseamnă că aceştia au deliberat şi au pronunţat soluţia atacată cu recurs.
Faptul că redactarea amânării de pronunţare şi a deciziei din 11 iulie 2005 a fost semnată de vicepreşedintele instanţei nu constituie un motiv de nulitate de vreme ce acest drept este stipulat de art. 261 alin. (2) C. proc. civ.
2. Şi cea de-a doua critică este nefondată întrucât în art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R se stipulează: „Convocarea va fi publicată în M. Of. al României, Partea a IV-a, şi într-unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate".
Dispoziţiilor citate recurenţii le-au dat o interpretare proprie în sensul că prin „largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii" s-ar înţelege editare în localitatea în care societatea îşi are sediul. Această interpretare adaugă la text atâta vreme cât nu aspectul locului editării ziarului a fost avut în vedere de legiuitor ci cel al răspândirii lui indiferent că este ziar local sau central.
Nu poate fi reţinută nici critica de la pct. b) al motivului (2) de recurs întrucât aşa cum bine s-a reţinut de instanţa de apel, convocarea pentru data de 16 noiembrie 2004 a fost făcută conform art. 117 alin. (1) de administrator, în conformitate cu dispoziţiile actului constitutiv.
Este adevărat astfel cum susţin recurenţii că prin hotărârea A.G.A. din 12 mai 2004 era numită administrator recurenta S.V. numai că această hotărâre a fost anulată prin hotărârea din 13 octombrie 2004, care a fost apelată iar prin Decizia nr. 7 din 19 ianuarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul. Potrivit deciziei nr. 5738/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie, din 30 noiembrie 2005, Decizia nr. 7 din 19 ianuarie 2005 a fost casată şi cauza trimisă pentru rejudecare. Recurenţii au mai susţinut că suspendarea hotărârii A.G.A. din 12 mai 2004 dată prin sentinţa nr. 460 din 23 iunie 2004 nu a produs efecte, fără să observe că recursul împotriva sentinţei nr. 460/2004 a fost respins la data de 21 ianuarie 2005. Prin urmare convocarea din 27 octombrie 2004 pentru adunarea generală din 16 noiembrie 2004 a fost făcută de o persoană care avea această calitate, cu respectarea art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
În sprijinul acestei concluzii este şi Decizia nr. 235/2005, prin care a fost confirmată calitatea persoanei care a convocat A.G.A. din 16 noiembrie 2004, astfel că în raport de considerentele arătate şi această ultimă critică este nefondată.
În ce priveşte înscrierea în registrul comerţului a hotărârii A.G.A., instanţa de apel a reţinut corect că aceasta nu a produs efecte şi în acest sens sunt de reţinut dispoziţiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, prin care se stipulează că o dată cu intentarea acţiunii în anulare, se poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate. Din acest punct de vedere nu se pot reţine contradicţii în soluţia instanţei de apel pe care încearcă să le acrediteze recurenţii în legătură cu efectele hotărârii A.G.A.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.V. şi C.A., împotriva deciziei nr. 228 din 11 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Obligă recurenţii să plătească intimatei pârâte SC M. SA Slatina suma de 550 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1008/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 112/2006. Comercial → |
|---|
