ICCJ. Decizia nr. 186/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.186/2006
Dosar nou nr. 9753/1/2005
Dosar vechi nr. 2343/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din data de 12 mai 2004 de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a fost încuviinţată executarea silită prin predarea silită a imobilului situat în B-dul Ion Mihalache de către debitoarea SC A.P. SA (fostă C.M.A.P.) cu sediul în Bucureşti, în temeiul titlului executoriu sentinţa nr. 342 din 4 iulie 2002, pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. Bucureşti, în dosarul nr. 276/2002, îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din 24 septembrie 2002, la cererea creditoarei S.O. cu sediul în Bucureşti.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. 189/2004 B.E.J. E.P. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului SC A.P. SA (fostă C.M.A.P.) la cererea creditoarei S.O., în temeiul titlului executoriu sentinţa nr. 342 din 4 iulie 2002, pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. Bucureşti, în dosarul nr. 276/2002, îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din 24 septembrie 2002, constatând că sunt îndeplinite cerinţele art. 372 şi următoarele C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin Decizia comercială nr. 209 din 16 martie 2005 a respins excepţiile de necompetenţă materială şi funcţională invocate de intimată. De asemenea a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta SC A.P. SA Bucureşti în contradictoriu cu intimata S.O. Bucureşti, împotriva încheierii pronunţată la data de 12 mai 2004 de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 7897/2004.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit, în principal, că se impune respingerea excepţiei de necompetenţă materială invocată de apelantă, avându-se în vedere dispoziţiile art. 336 alin. (2) şi ale art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 5 din OUG nr. 58/2003, texte în vigoare la data investirii instanţei de apel, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţinând curţii de apel. Respingerea ca neîntemeiată a excepţiei necompetenţei funcţionale a secţiei comerciale a fost determinată de obiectul cauzei, care îl constituie apel împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite a unei hotărâri arbitrale şi calitatea părţilor de comercianţi.
Pe fond s-a constatat că apelanta este succesoarea C.M.A.P., astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de societate, pentru care au fost efectuate formalităţile pentru opozabilitate conform Legii nr. 26/1990, corect fiind încuviinţată executarea silită.
Împotriva deciziei comerciale nr. 209 din 16 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs debitoarea SC A.P. SA Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectele că în mod greşit nu s-a constatat lipsa calităţii de debitoare a recurentei în raport de titlul executoriu, încheierea de încuviinţare a executării este lovită de nulitate fiind pronunţată în contra unei persoane alta decât debitoarea-parte în litigiul arbitral, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Intimata creditoare S.O. Bucureşti a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate în cererea de recurs dar şi de excepţia de necompetenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de inadmisibilitatea recursului, urmează a admite recursul debitoarei SC A.P. SA Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că obiectul pricinii îl constituie încuviinţarea executării silite a debitoarei în baza unui titlu executoriu, întreaga activitate juridică fiind guvernată de normele imperative cuprinse în art. 3711 şi următoarele, executarea silită având loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu.
De asemenea, conform art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005 de aprobarea OUG nr. 138/2000, instanţa încuviinţează executarea silită, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, iar încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac.
Prin raportarea cadrului legal expus anterior, la art. 725 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin OUG nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Pentru aceste raţiuni juridice urmează a admite recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Călăraşi, împotriva deciziei nr. 209 din 16 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 5 o casează şi trimite cauza Tribunalului Bucureşti ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A.P. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 209 din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza Tribunalului Bucureşti ca instanţă de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 190/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 175/2006. Comercial → |
|---|
