ICCJ. Decizia nr. 174/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.174/2006
Dosar nr. 2226/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6161 din 11 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a fost admisă cererea reclamantei R.R.F. – F.E.F. Bucureşti cu sediul social în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC B.C.I.B.E. SRL cu sediul social în Constanţa, în sensul că s-a dispus rezilierea contractului de închiriere din 27 mai 2002. De asemenea s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, (sala de cinematograf, holul de acces la parter, birourile situate la mezanin) precum şi plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că prin contractul de închiriere din 27 mai 2002, reclamanta a încheiat pârâtei spaţiul situat în Bucureşti, compus din sala de cinematograf, holul de acces la parter şi birourile situate la mezanin, spaţiul urmând a fi folosit pentru activităţi de bingo şi jocurile de noroc, bar-bufet de incintă şi reclamă. Termenul contractului a fost stabilit pentru 5 ani începând cu 1 mai 2002, cu posibilitatea de prelungire, chiria fiind stabilită la 6500 dolari S.U.A. lunar la cursul B.N.R. din ziua plăţii.
La data de 18 aprilie 2002 s-a încheiat un contract de cesiune între SC B.C.I.B.E. SRL şi pârâtă, prin care au fost cedate drepturile de asociere din contractul din 6 noiembrie 1992 pentru spaţiul în litigiu, iar ulterior pe bază de protocol reclamanta a recunoscut actele expuse anterior.
În baza legii nr. 630/2002 C.N.C. a preluat drepturile din contractul de închiriere în litigiu şi a încheiat contractul de mandat din 11 iunie 2003, prin care a împuternicit reclamanta să urmărească derularea contractelor de închiriere, să încaseze chiria şi să acţioneze în instanţă debitorii.
A fost încheiat la data de 18 martie 2003 procesul-verbal de conciliere prin care pârâta a recunoscut datoria aferentă perioadei august-decembrie 2002, în valoare de 884.082.999 lei şi s-a obligat să achite debitul în cuantum de 300.000.000 lei până la 10 septembrie 2003 şi apoi în tranşe lunare începând cu 1 mai 2003, câte 63.000.000 lei pe o perioadă de 8 luni, diferenţa constituind-o tranşa 9. Cu această ocazie pârâta a recunoscut şi o datorie preluată de la cedent în cuantum de 307.792.205 lei. În aceste condiţii s-a impus admiterea cererii de reziliere a contractului de închiriere şi evacuarea pârâtei din spaţiu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 168 din 25 februarie 2005 a admis cererea de intervenţie în interesul intimatei R.R.F., cerere formulată de către SC R.C. SRL cu sediul social în Bucureşti. De asemenea a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta SC B.C.I.B.E. SRL, împotriva sentinţei comerciale din 10 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 10781/2003 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a stabilit că la data de 12 noiembrie 2004 s-a formulat cerere de intervenţie în interesul intimatei R.R.F. de către SC R.C. SRL, prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi în temeiul art. 55 C. proc. civ. această cerere a fost găsită ca întemeiată.
Primul motiv de apel referitor la calitatea procesuală activă a intimatei reclamante a fost găsit ca nefondat, prin aceea că C.N.C. şi-a pierdut calitatea de administrator al imobilului prin apariţia HG nr. 1478 din 17 septembrie 2004 în baza căruia spaţiul a trecut în administrarea din nou a intimatei R.R.F.
Nici cel de al doilea motiv de apel privitor la lipsa de obiect a litigiului, prin aceea că trebuia colectată chiria de C.N.C. şi nu de intimată, nu a fost reţinut cu motivarea că prin contractul de mandat încheiat de către intimată cu C.N.C. aceasta a fost expres împuternicită să încaseze sumele rezultate din închiriere.
Ultimul motiv de apel a fost înlăturat prin aceea că angajamentul luat de către apelantă prin procesul verbal de conciliere nu reprezintă contract, astfel încât să poată fi invocat drept motiv de neexigibilitate a creanţei, acest lucru fiind la latitudinea intimatei creditoare înscrisul având doar valoarea unei recunoaşteri a debitului.
Împotriva deciziei comerciale nr. 168 din 25 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC B.C.I.B.E. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, expres formulat, respectiv instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei cereri motivate de inadmisibilitate a cererii de intervenţie, a fost interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând natura ori înţelesul neîndoielnic al acestuia, în realitate fiind invocată lipsa calităţii procesuale active a R.R.F., raportat la data introducerii acţiunii, precum şi aspectul că în mod netemeinic s-a reţinut că debitul a fost recunoscut, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimata reclamantă R.R.F. Bucureşti a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de SC B.C.I.B.E. SRL Constanţa, prin următoarele considerente.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de apel corect a admis cererea de intervenţie în interesul intimatei R.R.F., cerere formulată de către SC R.C. SRL Bucureşti. Cererea de intervenţie a fost depusă în faza procesuală a apelului la data de 19 noiembrie 2004, motivată de împrejurarea că există un contract de novaţiune, în baza căruia SC R.C. SRL a preluat parte din debitul datorat, respectiv suma de 1.191.875.204 lei, substituindu-se astfel în drepturile şi obligaţiile apelantei din contractul de închiriere. Este nejustificată critica recurentei că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra cererii de intervenţie, deoarece în condiţiile art. 55 C. proc. civ. această cerere a fost judecată odată cu cererea principală şi motivat, a fost admisă.
Amplu argumentat şi bine documentat instanţele judecătoreşti anterioare au dat o corectă interpretare actului dedus judecăţii, stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc precum şi regimul sancţionator în situaţia nerespectării clauzelor contractuale.
Din întreaga documentaţie existentă la dosar, rezultă neîndoios că pârâta nu şi-a dovedit susţinerile în sensul executării obligaţiilor contractuale, fiind îndeplinite cerinţele art. 8 alin. (3) şi art. 17 lit. b) din contractul de închiriere, aspecte care conduc la rezilierea contractului părţilor şi evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu.
Pentru raţiunile juridice expuse, criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SC B.C.I.B.E. SRL Constanţa urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate, recursul a fi respins ca nefondat, nefiind îndeplinite nici una din reglementările cuprinse în art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 168 din 25 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.C.I.B.E. SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 168 din 25 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 175/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 220/2006. Comercial → |
|---|
