ICCJ. Decizia nr. 170/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.170/2006
Dosar nr. 1953/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2533/ C din 8 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta S.C.E.C. Sibiu. De asemenea a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Sibiu cu sediul social în Sibiu împotriva pârâtei S.C.E.C. Sibiu cu sediul social în Sibiu. Prin sentinţa civilă nr. 2850/ C din 27 octombrie 2004 a fost admisă cererea în completarea sentinţei civile nr. 2533/ C din 8 septembrie 2004, formulată de petenta S.C.E.C. Sibiu în sensul că, în baza art. 246 C. proc. civ. se ia act de renunţarea reclamantului SC I. SRL la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâtele SC H. SA Bucureşti şi C.C.E.C. Bucureşti.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că la data de 19 mai 1994 între pârâta SC S.J.C.E.C. Sibiu şi pârâta SC H. SA Bucureşti în calitate de antreprenor general a intervenit contractul economic, iar ulterior între pârâta SC H. SA Bucureşti în calitatea de antreprenor general şi reclamanta SC I. SRL Sibiu a intervenit contractul de subantrepriză având acelaşi obiect, executarea de lucrări instalaţii tehnico-edilitare la obiectivul sediul S.C.E.C. Sibiu. Potrivit anexei 2 la contractul de subantrepriză s-a stabilit că derularea plăţilor să se facă direct între investitor, societatea pârâtă şi subantreprenor, societatea reclamantă, iar valoarea lucrărilor care fac obiectul contractului să fie evaluată conform proiectului şi să se corecteze în mod corespunzător pe baza modificărilor survenite ulterior. S-a întocmit un raport de expertiză contabilă din care rezultă situaţiile de lucrări întocmite, vizate şi modificate de responsabilii tehnici ai părţilor, facturile fiind întocmite conform reglementărilor legale.
Contractul şi-a încetat efectele între părţi numai la data de 21 septembrie 2001, data întocmirii procesului verbal de recepţie finală, semnat de investitor, semnătură care confirmă că lucrările au fost executate.
Urmare a verificării sumelor ce fac obiectul facturilor litigioase expertul a concluzionat că diferenţa între sumele facturate de către societatea reclamantă SC I. SRL şi cele plătite de S.C.E.C. Sibiu este de 405.608.370 lei, după cum a susţinut reclamanta. De asemenea refuzul de plată al pârâtei S.C.E.C. Sibiu este justificat de faptul că a achiziţionat şi a plătit instalaţii, obiecte şi materiale pe care le-a predat reclamantei, iar aceasta, conform contractului, trebuia să le scadă din situaţiile de lucrări sau să le monteze în totalitate în clădirea pârâtei.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 36/ A din 23 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 2533/ C din 8 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Sibiu secţia comercială şi de contencios administrativ.
Instanţa de apel a stabilit că în principal, situaţia reală a fost verificată în teren de pârâta S.C.E.C. Sibiu şi reprezentanţii reclamantei, astfel că în mod corect prima instanţă a luat în considerare situaţiile contabile coroborate cu actele reale administrate de părţi. În contractul de subantrepriză s-a prevăzut că valoarea contractului se corectează în mod corespunzător pe baza modificărilor survenite la contractul bază încheiat între antreprenorul general şi investitor. Prin procesul verbal de recepţie din 21 septembrie 2001 pârâta S.C.E.C. Sibiu a confirmat lucrările efectuate şi lucrările executate de reclamantă corespunzător, astfel că în această situaţie au devenit aplicabile prevederile art. 30 din HG nr. 273/1994 şi ca urmare după această recepţie reclamanta a mai executat lucrări la obiectivul contractului dar fără ca în procesul verbal de recepţie finală să fie specificat faptul că beneficiarul mai are de achitat vreo sumă de bani reclamantei.
Ca urmare a clauzei cuprinse în contract la art. 3 şi 6 pârâta S.C.E.C. Sibiu a refuzat din situaţiile de lucrări întocmite de reclamantă contravaloarea materialelor achiziţionate de această pârâtă. De asemenea pârâta S.C.E.C. Sibiu a refuzat să plătească contravaloarea unor materiale neutilizate şi care nici nu i-au fost predate, astfel că nu datorează nici manopera şi nici contravaloarea cotei de deviz.
Privitor la toate pretenţiile formulate de apelantă cu trimitere directă la situaţii de lucrări şi facturi, acestea au fost lămurite pe deplin de răspunsurile date în cadrul expertizei contabile.
Împotriva deciziei civile nr. 36/ A din 23 februarie 2005, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ a promovat recurs reclamanta SC I. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectele că au fost încălcate normele de drept privind recepţia lucrărilor de construcţii, a fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii s-au schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora prin aceea că a fost interpretat greşit procesul verbal de recepţie din 21 septembrie 2001 în care au fost menţionate o serie de lucrări calitativ necorespunzătoare şi care trebuiau remediate. De asemenea hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, verificările facturilor nu corespund realităţii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 – 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă S.C.E.C. Sibiu a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Sibiu, pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC I. SRL îl constituie obligarea pârâtei S.C.E.C. Sibiu la plata sumelor de 405.608.370 lei cu titlu de debit neachitat şi de 1.979.798.346 lei cu titlu de penalităţi la debitul neachitat.
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc în cadrul contractului economic din 19 mai 2004 completat de contractul de subantrepriză, prin care la art. 11.2 prevede că lucrările executate trebuie să fie dovedite prin situaţii de lucrări urmate de facturi care se plătesc în termen de 15 zile lucrătoare de la primire, precum şi regimul sancţionator care intervine în cazul neîndeplinirii clauzelor contractuale.
Relevanţă juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil O.R., care amplu motivat şi bine argumentat a clarificat, prin răspunsurile precise, toate aspectele de natură litigioasă ridicate de părţi. Apare cât se poate de evident că refuzul de plată al S.C.E.C. Sibiu este justificat de împrejurarea că a achiziţionat şi plătit instalaţii, obiecte şi materiale pe care le-a predat reclamantei, care conform contractului, trebuia să le scadă din situaţiile de lucrări sau să le monteze în totalitate în clădirea pârâtului, iar în contextul procesului verbal de recepţie finală nu se face nici o remarcă în legătură cu sumele rămase nedecontate.
Bine motivat, instanţa de apel a interpretat că prin procesul verbal de recepţie finală din 21 septembrie 2001 (dosarul de fond) pârâta S.C.E.C. Sibiu a confirmat lucrările de construcţii şi instalaţii executate ca fiind corespunzătoare.
Raţiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC I. SRL cu sediul social în Sibiu să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 36/ A din 25 februarie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 224/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 168/2006. Comercial → |
|---|
