ICCJ. Decizia nr. 1949/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 452 din 7 iulie 2005, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții S.O. și P.V. în contradictoriu cu SC A.D. SRL și SC S.P.C. SRL și a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin accesiune imobiliară asupra celor două construcții, clădiri-ateliere edificate pe parcela funciară din C.F. Câmpulung Moldovenesc și intabularea dreptului acestora.
A dispus, totodată radierea intabulării dreptului de proprietate asupra construcțiilor și de superficie stabilit în favoarea primei pârâte asupra terenului de sub construcțiile edificate pe parcela funciară din C.F. Câmpulung Moldovenesc, evacuarea acesteia și obligarea la ridicarea materialelor depozitate pe terenul proprietatea reclamanților.
în ceea ce privește cea de a doua pârâtă, a fost obligată să ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamanților.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambele pârâte și prin decizia civilă nr. 127 din 7 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava secția comercială, contencios administrativ și fiscal, au fost anulate ca netimbrate.
Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a avut în vedere împrejurarea că pârâtele deși legal citate cu mențiunea de a timbra nu s-au conformat cât și dispozițiile legale în materie.
împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtele au formulat recurs.
Pârâta SC A.D. SRL nu a timbrat recursul deși potrivit actului de procedură aflat la dosar i s-a pus în vedere să achite 4 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Aplicând dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 modificată, înalta Curte de Casație și Justiție va aplica sancțiunea anulării recursului acestei pârâte, ca netimbrat ceea ce face imposibilă analizarea pe fond a recursului.
Pârâta SC S.P.C. SRL a invocat în fapt nelegalitatea hotărârii deoarece cauza a fost soluționată cu nesocotirea cererii sale prin care a solicitat amânarea pentru lipsă de apărare și pentru a depune dovada achitării taxei de timbru, sens în care face probă în recurs.
Recursul nu a fost motivat în drept dar în raport de dezvoltarea motivelor invocate, înalta Curte de Casație și Justiție urmează, în conformitate cu dispozițiile art. 306 C. proc. civ. să o încadreze în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., limite în care îl va și analiza constatând că este nefondat.
Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, modificată și art. 3 din O.G. nr. 32/1995, modificată taxele de timbru se achită anticipat, sancțiunea în caz de nerespectare a obligației de timbrare a cererii fiind potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată, anularea, sancțiune legal aplicată, de vreme ce la data judecării cauzei acestea nu erau depuse la dosar, orice cerere chiar și pentru lipsă de apărare neputând fi analizată fără îndeplinirea prealabilă a acestei obligații.
Prin urmare, instanța de apel a procedat în mod legal, recursul pârâtei care s-a întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind nefondat încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1954/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1953/2006. Comercial → |
|---|
