ICCJ. Decizia nr. 1959/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 36 din 23 ianuarie 2004 Tribunalul Olt a luat act că reclamanta SC M.E. SNC Caracal a renunțat la acțiunea în evacuare formulată împotriva SC C.I. SRL Caracal și a respins cererea reconvențională privind constatarea dobândirii prin coachiziție a unui spațiu comercial, ieșirea din indiviziune asupra acelui imobil, restituirea sumei de 50.863.680 lei și instituirea dreptului de retenție.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 705 din 26 octombrie 2004 a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentința în sensul că a admis în parte cererea reconvențională, iar pe cale de consecință a constatat că între cele două părți a intervenit o convenție pentru dobândirea prin coachiziție a spațiului comercial. A respins capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune pentru acest spațiu.
Recursul declarat de reclamantă împotriva soluției de mai sus, a fost admis de înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 2528 din 12 aprilie 2005, a modificat-o în sensul că a respins apelul declarat de pârâta SC C.I. SRL împotriva sentinței nr. 36 din 23 ianuarie 2004 a Tribunalului Olt.
împotriva deciziei nr. 2528/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâta SC C.I. SRL Caracal a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., solicitând, în esență, anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului întrucât prin dezlegarea dată situației de fapt, hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale.
în motivarea contestației în anulare s-a susținut că instanța de recurs a analizat, din eroare, condițiile de admisibilitate ale acțiunii în simulație, aceasta nefiind investită cu o asemenea cerere.
Fiind vorba de o acțiune în constatarea existenței unei convenții privind coachiziția spațiului în litigiu, care chiar dacă nu a fost consemnată printr-un înscris, devin aplicabile dispozițiile art. 1197 și art. 1198 C. civ., în cauză având calitatea de început de dovadă scrisă facturile și chitanțele prin care se consemnează achitarea către vânzătorul SC R.M. SA a sumelor cu titlu de rată și dobândă la spațiul A.
Contestația în anulare este nefondată și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 318 teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Greșeala materială din textul de lege specificat se referă la eroarea materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale.
în speță, contestatoarea a invocat o greșită aplicare a dispozițiilor legale, și o interpretare eronată a probelor administrate în cauză, erori de drept care nu pot fi analizate în cadrul contestației în anulare.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., înalta Curte a respins contestația în anulare ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1978/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1980/2006. Comercial → |
|---|
