ICCJ. Decizia nr. 1992/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr. 666/ C din 21 mai 2004 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.T. SRL cu sediul social în Pitești județul Argeș în contradictoriu cu pârâtele SC V.P. SA județul Vâlcea și SC A.C.G. SRL cu sediul social în Pitești județul Argeș, în sensul că a obligat pe pârâta SC V.P. SA să lase liber culoarul de trecere evidențiat cu albastru în schița anexă ce face parte integrantă din raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. D.A., prin ridicarea chiuvetei și a ușii amplasate în spațiul comun. De asemenea a fost respins capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii și obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6.820.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
în fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că potrivit înțelegerii dintre părți din 31 decembrie 1999, societăților SC C. SRL și SC A. SRL (ce dețin spațiul fostei SC C. SA) li s-a extins spațiul de depozitare cu 10,50 m.p. în spatele sălii de vânzare a SC S. SA, actual SC V.P. SA.
în acest context societăților SC C. SRL și SC A. SRL li s-a stabilit acces în indiviziune pe întregul culoar, până la platoul scării și acces la grupul sanitar. Pe culoarul comun au fost executate de către pârâta SC V.P. SA lucrări de montaj faianță, zugrăveli, plafon fals și montată o chiuvetă din inox, iar ulterior montată o ușă de trecere între hol și spațiul deținut de aceasta, așa cum rezultă din schița anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.
Capătul de cerere privind acordarea de daune cominatorii a fost găsit neîntemeiat, cu motivarea că daunele cominatorii nu au caracter reparator ci caracterul unei pedepse civile și în speță executarea în natură a obligației este posibilă pe cale silită prin intermediul executorilor judecătorești.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 242 din 13 octombrie 2004 a respins apelurile formulate de reclamanta SC C.T. SRL Pitești și pârâta SC V.P. SA, prin sucursala Pitești, împotriva sentinței nr. 666/ C din 21 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 2319/C/2003.
Analizând apelul reclamantei SC C.T. SRL s-a apreciat că instanța nu se poate pronunța direct în apel asupra cererilor de a fi obligată pârâta să nu mai depoziteze marfă sau alte obiecte pe holul proprietate indiviză și nici de a preda chiria de la ușa de acces din spatele magazinului, deoarece ar lipsi părțile de exercitarea unui grad de jurisdicție. Nici susținerea apelantei-reclamante în sensul că instanța nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii atacate "întregul culoar" nu este fondată, deoarece s-a dispus accesul liber numai pe porțiunea de culoar aflat în indiviziune.
Apelul pârâtei a fost găsit neîntemeiat, prin aceea că prima instanță a reținut în mod corect, conform raportului de expertiză tehnică, faptul că ușa și chiuveta instalate de către SC V.P. SA îngreunează accesul reclamantei pe holul comun, în mod fondat dispunându-se ridicarea acestora. Al doilea motiv de apel nu a fost considerat o critică a hotărârii atacate, deoarece instanța a pronunțat sentința având în vedere locul și modalitatea de amplasare a chiuvetei și nu necesitatea amplasării acesteia conform normelor invocate privind igiena produselor alimentare.
Tribunalul Comercial Argeș prin sentința comercială nr. 177/ C din 19 noiembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1765/C/2004 a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC C.T. SRL Pitești împotriva pârâților SC V.P. SA și SC A.C.G. SRL având ca obiect completarea sentinței nr. 666/ C din 21 mai 2004 a Tribunalului Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei SC V.P. SA să-i predea cheia care să-i permită să folosească ușa de acces din spatele magazinului și să nu mai depoziteze lăzile cu marfă sau alte obiecte pe culoarul de trecere.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a considerat că instituția completării hotărârilor judecătorești nu poate fi folosită pentru îndreptarea greșelilor de judecată, respectiv pentru rectificarea soluțiilor greșite cu privire la unele capete de cerere. Completarea hotărârii constituie și ea o instituție complimentară cu revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., text potrivit căruia această cale de atac poate fi exercitată și în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 56/ A-C din 20 aprilie 2005 a admis apelul declarat de reclamanta SC C.T. SRL Pitești, împotriva sentinței nr. 177/ C din 19 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că admite în parte cererea și completează sentința nr. 666/ C din 21 mai 2004 a Tribunalului Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, privind soluționarea capătului doi din acțiunea inițială, iar în consecință, îl admite în parte și obligă pe pârâta SC V.P. SA să predea reclamantei cheia de la ușa de acces din spatele magazinului, numai în timpul de funcționare al reclamantei.
Pentru a decide astfel, s-a stabilit că părțile sunt coproprietare, în indiviziune, asupra culoarului de trecere, prin spațiul de depozitare al SC V.P. SA, până la ieșirea din platoul scării. în calitatea de coproprietară, apelanta reclamantă este în drept să dețină o cheie de la ușa din spatele magazinului.
împotriva deciziei nr. 56/ A-C din 20 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ au promovat recurs atât reclamanta SC C.T. SRL cât și pârâta SC V.P. SA, sucursala Pitești, care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează.
Reclamanta SC C.T. SRL a considerat că hotărârile au fost date cu încălcarea legii, întrucât în mod nejustificat a fost limitată folosința deplină a spațiului comercial asupra căruia, potrivit actelor, există un drept de proprietate, prin faptul că accesul prin ușa din spatele magazinului a fost limitat numai la programul de funcționare, precum și aspectul că instanța a dat ce nu s-a cerut, respectiv a dispus asupra folosinței cheii, deși prin cererea introductivă s-a solicitat dreptul de acces pe ușa din spatele magazinului, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.
Pârâta SC V.P. SA a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate, în principal în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței comerciale nr. 177/C/2004, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr. 1765/2004, iar în subsidiar în sensul predării cheii de la ușa de acces din spatele magazinului în timpul programului de funcționare al pârâtei SC V.P. SA, fără cheltuieli de judecată, potrivit art. 281 alin. (2) C. proc. civ., fiind invocat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La rândul său reclamanta SC C.T. SRL a depus o întâmpinare motivată în fapt și în drept prin care a cerut respingerea recursului declarat de pârâta SC V.P. SA.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate de ambele părți, urmează a respinge ca nefondate recursurile promovate pentru următoarele considerente.
Amplu documentat și bine argumentat, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea reală a drepturilor și obligațiilor care decurg în limitele dreptului de proprietate asupra spațiului comercial în litigiu. Din actele existente care atestă dreptul de proprietate al părților precum și din raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. D.A., reiese neîndoios că asupra culoarului de trecere părțile exercită un drept de coproprietate.
Calitatea de coproprietar conferă reclamantei posibilitatea de a cere o cheie de la ușa din spatele magazinului, pentru a avea un acces și din această parte de imobil.
Apare nejustificată critica reclamantei de a folosi în exclusivitate spațiul comercial, deoarece întreaga documentație existentă, fără putere de tăgadă, evocă o stare de indiviziune asupra culoarului de trecere evidențiat cu albastru în schița anexă a raportului de expertiză tehnică.
Corect s-a pronunțat instanța de apel și asupra împrejurării ca pârâta să predea cheia reclamantei pentru a avea acces la ușa din spatele magazinului, raportat la limitele de program de funcționare al reclamantei, deoarece așa cum s-a menționat acolo se afla gestiunea SC V.P. SA.
Verificând modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată, se remarcă că instanța de apel a obligat pe pârâta SC V.P. SA să plătească reclamantei suma de 7.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în fond și în apel, urmare a admiterii apelului declarat de SC C.T. SRL.
Pentru aceste rațiuni juridice a respins ca nefondate ambele recursuri, constatând că nu a existat îndeplinită nici o cerință impusă de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 56/ A-C din 20 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1989/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1978/2006. Comercial → |
|---|
