ICCJ. Decizia nr. 1978/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 15 mai 2003 la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, debitorii A.G. și A.E. au formulat contestație la executarea silită pornită de creditoarea A.V.A.S. București, în contradictoriu cu aceasta și cu cumpărătorul imobilului C.P.T., solicitând anularea procesului verbal de licitație din 5 mai 2003 și desființarea contractului de garanție imobiliară din 17 aprilie 1995, transcris la 18 aprilie 1995 în Cartea Funciară de pe lângă Judecătoria Iași.
Prin sentința nr. 84 din 14 august 2003, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a respins excepțiile invocate de părți și contestația la executare, ca nefondate.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de debitorii A.G. și A.E., întemeiat pe art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ. a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că actele de executare au fost îndeplinite legal, că nu au fost încălcate nici reglementările cuprinse în legea procedurală și nici cele cuprinse în O.U.G. nr. 51/1998.
S-a mai reținut că ipoteca asupra apartamentului a fost constituită pentru asigurarea garantării restituirii celui de al treilea împrumut acordat de către B.A. societății comerciale administrată de debitorii urmăriți.
împotriva acestei decizii A.G. și A.E. la data de 27 februarie 2006 au formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
în motivarea cererii s-a susținut că după pronunțarea deciziei nr. 2106 din 24 martie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială s-au descoperit acte noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, de natură să ducă la o altă soluție, respectiv decizia nr. 95 din 25 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași; adresele din 15 august 2002 a Judecătoriei Iași, biroul de Carte Funciară și 10 mai 2003 a A.V.A.S., depuse de C.P.T. în dosarul nr. 408/2006 al Curții de Apel Iași, decizia nr. 452 din 6 februarie 2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1475/2005.
S-a mai arătat de revizuienți că au luat cunoștință de aceste acte noi la data de 22 februarie 2006 și că au fost reținute de partea potrivnică A.V.A.S. și C.P.T.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 3 mai 2006 înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de petenții A.G. și A.E. și a preschimbat termenul de judecată a cererii de revizuire de la 28 februarie 2006 la 31 mai 2006, constatând că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 153 alin. (3) C. proc. civ.
Revizuienții A.G. și A.E. au depus concluzii scrise și un set de acte.
Prin concluziile scrise revizuienții au susținut că decizia nr. 2106/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul și s-a menținut sentința nr. 84/2003 a Curții de Apel București este nelegală și au invocat acte noi în susținerea cererii de revizuire.
Intimatul C.P.T. prin concluziile scrise a arătat că înscrisurile nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și pe fond ca nefondată.
Prin concluziile scrise A.V.A.S. a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire arătând că nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și pe fond ca neîntemeiată.
Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor formulate de revizuienții A.G. și A.E. se constată că aceasta este nefondată.
Pentru a se putea invoca art. 322 pct. 5 C. proc. civ. ca motiv al revizuirii este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: descoperirea unui înscris după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere; înscrisul să fi existat la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să nu fi putut fi prezentat instanței, fie pentru că a fost reținut cu rea credință de partea adversă, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie "doveditor" în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță ar fi putut determina pronunțarea altei soluții decât cea care a fost dată.
în cauză actele noi invocate de revizuienți nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care să ducă la admisibilitatea cererii de revizuire promovată.
Astfel, decizia nr. 452 din 6 februarie 2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1475/2005 prin care s-a admis recursul revizuienților A.G. și A.E., împotriva sentinței nr. 19 din 7 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, precum și decizia nr. 95 din 25 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Iași prin care s-a admis apelul promovat de apelanta - reclamantă SC C.G. SRL Iași, reprezentată de A.G., s-a anulat sentința nr. 2017 din 9 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Iași și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, nu au caracter determinant pentru soluționarea cauzei, nefiind apte să conducă la altă soluție decât cea pronunțată, deoarece prin acestea instanțele nu s-au pronunțat pe fondul pretențiilor revizuienților, de natură a reține o altă stare de fapt.
Adresa nr. 668 din 15 august 2002 a Judecătoriei Iași, biroul de Carte Funciară prin care se comunică sarcina ce grevează asupra imobilului din Iași str. Uranus, respectiv ipoteca autentificată la 18 aprilie 1995 și 10 mai 2003 a A.V.A.B. prin care se solicita Judecătoriei Iași, biroul de Carte Funciară dispunerea radierii ipotecii înregistrată în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni la 18 aprilie 1995, întrucât prin executarea silită conform O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001 A.V.A.B. a încasat prețul de adjudecare a imobilului la licitație, nu pot fi considerate înscrisuri noi în sensul legii, nefiind determinante în raport cu probele pe care s-a întemeiat soluția a cărei revizuire se cere, ele neatestând o altă situație de fapt decât cea cuprinsă în actele anterioare ce au fost analizate cu ocazia judecății în fond.
Concluziile scrise prin care s-au invocat noi acte ca temei al exercitării revizuirii nu pot valora completare a obiectului inițial, neputând fi calificate ca o modificare a cererii inițiale cu care instanța a fost investită încât nu sunt de natură a obliga instanța să se pronunțe cu privire la ele.
Pentru considerentele expuse, cererea de revizuire s-a privit ca nefondată și s-a respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1992/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1959/2006. Comercial → |
|---|
