ICCJ. Decizia nr. 1980/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 13129/2002 reclamanta SC A.P.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC D.G.P. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea cantității de 219.020 kg porumb boabe și la plata cheltuielilor de judecată corespunzătoare.
în motivarea cererii, reclamanta a susținut că a încheiat cu SC A.P. SRL la 18 octombrie 2001 un contract, în baza căruia a livrat cantitatea de 1.547.605 kg porumb boabe, iar în caz de neplată a prețului, reclamanta și-a rezervat dreptul de a urmări pârâta în modalitățile prevăzute în capitalul IV din contract.
Pârâta a primit cantitatea de 219.020 kg porumb, de la societatea cu care reclamanta a încheiat contractul pe care nu a achitat-o, astfel că datorează restituirea acesteia.
Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la 860.091.540 lei.
La dosarul cauzei, părțile au depus înscrisuri justificative.
Prin sentința civilă nr. 14212 din 25 noiembrie 2002, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, respingând acțiunea.
Prin decizia comercială nr. 743 din 6 mai 2003, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a admis recursul declarat de reclamantă, casând-o cu trimitere spre rejudecare, reținând că, dispoziția contractuală cuprinsă în capitolul IV dă recurentei reclamante posibilitatea de a executa silit, orice obligație exigibilă aparținând cumpărătorului.
Soluționând cauza după casarea cu trimitere, Tribunalul, prin sentința comercială nr. 119312 din 26 octombrie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, iar pe fond a respins acțiunea ca nefondată.
Instanța de fond, a reținut că SC A.P. SRL, cu care reclamanta a încheiat contractul nu are față de pârâtă un drept de creanță, ce ar reprezenta contravaloarea mărfii vândute acesteia și în atare situație, reclamanta nu poate invoca prevederile art. 974 C. civ., ca temei al acțiunii.
Instanța a apreciat că, în lipsa consimțământului SC A.P. SRL contractul din 18 octombrie 2001, nu produce efecte juridice.
Reclamanta, în termen legal, a declarat apel împotriva sentinței, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate după cum urmează:
- instanța a reținut greșit că, SC A.P. SRL nu și-a dat consimțământul la încheierea contractului din 18 octombrie 2001, pe considerentul că a fost reprezentată de o persoană ce nu avea calitate de a o angaja în raporturi juridice. Instanța deși a reținut că în posesia pârâtei a ajuns cantitatea de porumb precizată în acțiune, fără temei a concluzionat că, reclamanta apelantă nu poate solicita contravaloarea acestuia.
- instanța, interpretând greșit starea de fapt reținută, a apreciat eronat că acțiunea este lipsită de temei legal, că pe calea acțiunii oblice nu pot fi solicitate pretențiile formulate.
- instanța, în mod greșit nu a reținut reaua credință intimatei pârâte care în complicitate cu SC A.P. SRL și-a însușit marfa, fără a achita prețul și în mod nejustificat a înlăturat înscrisurile de la dosar, care atestau caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, așa cum rezultă din filele C.E.C. investite cu formulă executorie.
Apelanta a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
Analizând temeinicia și legalitatea deciziei, în raport de criticile formulate, Curtea, prin decizia comercială nr. 411 din 17 mai 2005, a respins apelul ca nefondat reținând:
Apelanta reclamantă a caracterizat acțiunea ca fiind o acțiune oblică.
Exercitarea acesteia presupune ca reclamanta apelantă în calitate de creditor al SC A.P. SRL se substituie debitoarei, pârâtă intimată, care ar sta în pasivitate, în scopul de a exercita drepturile, pe care le are față de acesta.
în speță, apelanta reclamantă, așa cum rezultă din lucrările cauzei, nu a formulat acțiune prin substituire în locul debitorului său, ci în nume propriu, invocând ca temei dreptul său ce îl are față de pârâtă și care ar rezulta din Capitolul IV al contractului încheiat la 18 octombrie 2001 cu SC A.P. SRL și nu cu pârâta intimată din prezenta cauză.
Instanța de apel, a concluzionat că în aceste condiții acțiunea a fost respinsă justificat, pârâta intimată fiind un terț față de contractul încheiat de reclamantă și SC A.P. SRL, convenție ce nu poate produce efecte juridice față de intimata pârâtă.
împotriva acestei decizii, în termen legal a introdus recurs reclamanta, invocând încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 10 C. proc. civ. după cum urmează:
- instanța de apel a rezolvat greșit chestiunea calității procesuale active și pasive, problemă rezolvată irevocabil prin decizia comercială nr. 743 din 6 mai 2003 a Curții de Apel București.
- instanța de apel a rezolvat pe fond cauza, făcând doar o analiză a calității procesuale a părților.
Ori, instanța trebuia să analizeze acțiunea în raport de prevederile art. 974 C. civ.
- instanța nu a analizat motivele de apel prevăzute la pct. 3 și 4, prin care s-a invocat autoritatea lucrului judecat privind rezolvarea problemei calității procesuale active.
Pe fond s-a solicitat admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii. Intimata prin întâmpinare, a invocat lipsa calității procesuale active a recurentei reclamante și lipsa calității procesuale pasive în ceea ce o privește.
S-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta la soluționarea pe fond a recursului a solicitat instanței să constate pe cale de excepție nulitatea facturilor fiscale, întocmite de SC A.P. SRL cu SC D.P. SRL transformată în SC D.G. SA.
Analizând cererea recurentei, urmează a se reține că aceasta are caracterul unei pretenții noi care se cere a fi rezolvate pe fond în recurs.
Prin cerere, nu se solicită rezolvarea vreunei excepții de ordine publică, ce poate fi ridicată spre soluționare în acest cadru procesual.
Cum în recurs nu se poate lărgi cadrul procesual, în raport de caracterul de cale extraordinară de atac impus de prevederile art. 304 C. proc. civ., cererea urmează a fi respinsă.
Urmează a fi respinse și excepțiile ridicate de pârâta intimată, chestiunea calității procesuale a părților, fiind rezolvată irevocabil în cauză prin decizia nr. 743 din 6 mai 2003 a Curții de Apel București prin care s-a admis recursul recurentei casându-se sentința civilă nr. 14212 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a comercială, cauza casându-se cu trimitere spre rejudecare.
Criticile ce țin de fondul cauzei sunt nefondate.
Așa cum rezultă din considerentele instanței de apel aceasta s-a conformat deciziei de casare cu trimitere rezolvând cauza pe fond.
Deci este nejustificată critica de recurs formulată în sensul că instanța a trecut nejustificat peste problema calității procesuale active.
De fapt recurenta nu este consecventă în formularea criticilor de recurs pentru că la pct. 2 recunoaște că soluția instanței de apel s-a dat pe fondul cauzei.
Analizând devolutiv fondul cauzei, în raport de cadrul procesual impus de recurenta reclamantă, care a caracterizat acțiunea sa ca fiind o acțiune oblică întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 974 C. proc. civ., instanța de apel a reținut că, nu sunt îndeplinite condițiile legale pe care o astfel de acțiune se întemeiază: creditorul să aibă un interes serios și legitim; debitorul debitoarei să fie inactiv, adică să nu exercite drepturile sale pe care le are față de debitorul său, iar creanța creditorului să fie certă, lichidă și exigibilă.
Analizând criticile formulate în apel, vizând soluționarea pe fond a cauzei, în mod corect s-a statuat că o clauză contractuală încheiată de părțile contractante, în speță reclamanta recurentă și SC A.P. SRL, nu are vre-un efect juridic asupra pârâtei intimate, terț față de contractul încheiat de părți.
Pârâta intimată s-a angajat într-un raport juridic comercial distinct cu SC A.P. SRL, în raport de care a achiziționat marfa, contractul fiind pe deplin valabil.
Recurenta - reclamantă, nu putea în nume propriu, în lipsa oricăror relații comerciale, și fără să existe o cesiune a drepturilor eventuale ale SC A.P. SRL față de pârâta recurentă, să o acționeze direct în judecată pentru plata sumei ce face obiectul acțiunii.
în cauză, nu este dovedit că reclamanta, are o creanță certă lichidă și exigibilă către SC A.P. SRL și că executarea acesteia este afectată de înstrăinarea mărfii către pârâtă, că între acestea din urmă, de conivență, a avut loc vânzarea, pentru prejudicierea reclamantei pârâte.
Așa fiind în mod corect instanța de apel, a statuat că acțiunea recurentei reclamante nu poate avea ca temei legal dispozițiile art. 974 C. civ.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1959/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1958/2006. Comercial → |
|---|
