ICCJ. Decizia nr. 1989/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 699 din 14 septembrie 2004, Judecătoria Sinaia a admis în parte acțiunea completată, formulată de reclamanta SC S. SRL Bușteni în contradictor cu pârâții B.R.D. G.S.G., sucursala Prahova, SC A. SA Pantilimon și SC S. SRL Bușteni și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a contractelor de garanție imobiliară autentificat la B.N.P.G.B.S. și respectiv de credit, în parte pentru capitolul V "garanții", art. 10 și a obligat pârâții la 100.106.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reținând în temeiul art. 948 pct. 2 C. civ. lipsa consimțământului societății debitoare în contractul de garanție imobiliară autentificat la 22 august 2001 la B.N.P.G.B.S. Corelativ este nulă absolut și mențiunea în contractul de credit din 14 august 2001 cuprinsă în capitolul V "garanții" la art. 10 referitoare la aceeași ipotecă pentru lipsa consimțământului debitoarei SC A. SA Pantelimon.
Apelurile reclamantei și pârâților au fost respinse ca nefondate, prin decizia nr. 50 din 10 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, care a reținut încheierea contractului între părți autentificat la 22 august 2001 fără consimțământul proprietarului bunului, actul juridic încheiat fiind sancționat cu nulitatea absolută, lipsindu-i unul din elementele de valabilitate, respectiv consimțământul valabil al părții ce se obligă, conform art. 948 pct. 2 C. civ.
Pârâta SC S. SRL Bușteni a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar pârâta B.R.D. G.S.G. sucursala Ploiești declarând recurs împotriva aceleiași decizii a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Părțile fiind legal citate la termenul de judecată din 1 iunie 2006, instanța din oficiu a invocat nulitatea recursului declarat de SC S. SRL Bușteni, potrivit dispozițiilor art. 302 C. proc. civ., precum și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sinaia, raportat la obiectul cauzei, referitor la recursul declarat de pârâta B.R.D. G.S.G., sucursala Ploiești.
Conform art. 302 C. proc. civ. "Recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă sub sancțiunea nulității", urmând astfel a se constata nul recursul declarat de SC S. SRL Bușteni.
în conformitate cu dispozițiile art. 21C. proc. civ. "Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste un miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani". Judecătoria Sinaia avea obligația de a-și verifica competența și a trimite dosarul instanței competente, potrivit art. 158 C. proc. civ.
Excepția de necompetență raționae materiae, fiind de ordine publică, poate fi invocată în orice fază a procesului, chiar și din oficiu, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ., înalta Curte, urmează să admită recursul declarat de pârâta B.R.D. G.S.G., sucursala Ploiești, să caseze decizia nr. 50 din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Ploiești și sentința nr. 699 din 14 septembrie 2004 a Judecătoriei Sinaia și să trimită cauza la Tribunalul Prahova spre competentă soluționare.
în drept sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. colaborat cu prevederile art. 313 C. proc. civ.
în temeiul art. 315 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond competentă a judecat din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1993/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1992/2006. Comercial → |
|---|
