ICCJ. Decizia nr. 200/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.200/2006
Dosar nou nr. 12366/1/2005
Dosar vechi nr. 2996/2005
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 22 din 31 ianuarie 2005 a Tribunalului Satu Mare s-a luat act de renunţare la judecată a cererii reconvenţionale formulată de pârâta SC M. SA cu sediul în Satu Mare şi de renunţarea la susţinerea acesteia excepţiei lipsei de competenţă materială a instanţei în soluţionarea cauzei; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.I.F. B.C. cu sediul în Arad şi s-a respins ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei de ordin unu în acţiunea reconvenţională.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N.V.M. cu sediul în Bucureşti şi s-a respins excepţia tardivităţii introducerii în cauză a acestei pârâte, ca rămasă fără obiect.
S-a respins excepţia tardivităţii promovării cererii reconvenţionale de către pârâta de ordinul unu, ca rămasă fără obiect; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei de ordin 3 A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis acţiunea principală formulată de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva pârâtei SC M. SA Satu Mare şi s-a dispus anularea hotărârii A.G.A. din 24 ianuarie 1999 şi pârâta a fost obligată la 103.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 20 din 31 mai 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC M. SA împotriva sentinţei tribunalului.
S-a reţinut în considerentele deciziei că reclamanta are calitate procesuală activă întrucât este acţionar la SC M. SA Satu Mare. Că în mod corect instanţa de fond a stabilit că A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă deoarece aceasta a fost introdusă în cauză numai prin cererea reconvenţională a pârâtei la care aceasta a renunţat ulterior.
Instanţa a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 117 din legea nr. 31/1990, în sensul că hotărârea A.G.A. din 24 ianuarie 1999 este lovită de nulitate absolută întrucât nu a fost publicată în M. Of.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC M. SA cu sediul în Satu Mare a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a solicitat casarea ambelor hotărâri, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale a reclamantei, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., iar pe fond respingerea acţiunii principale privind anularea hotărârii A.G.A. din 24 ianuarie 1999.
Prin întâmpinare intimata-reclamantă S.I.F. B.C. SA şi intimata-pârâtă A.V.A.S. au solicitat respingerea recursului cu motivarea că ambele instanţe au apreciat în mod corect că încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din legea nr. 31/1990 duce la nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 24 ianuarie 1999.
A invocat recurenta că Decizia instanţei de apel este nelegală întrucât greşit s-a apreciat că neîndeplinirea formalităţilor de convocare a hotărârii A.G.A. prin publicarea în M. Of. atrage nulitatea absolută a acesteia.
S-a susţinut că în speţă nu operează nulitatea absolută ci cel mult nulitatea relativă. Că legiuitorul a înţeles să sancţioneze hotărârile contrare legii sau actului constitutiv (privind chestiuni de fond) doar cu nulitatea relativă în condiţiile art. 131 din legea nr. 31/1990 şi nu se poate ca pentru nerespectarea unor prevederi formale privind convocarea A.G.A. în M. Of. sancţiunea să fie mai aspră.
Nu se poate reţine nici nulitatea relativă a hotărârii A.G.A. deoarece, lipsa convocării a fost acoperită prin prezenţa efectivă a acţionarilor la a doua convocare din 24 ianuarie 1999. (prima a fost la 23 ianuarie 1999) şi când s-a adoptat hotărârea cu votul reprezentând 44,54 % din capitalul social, respectiv mai mult decât 1/3 din capitalul social cât este prevăzut de art. 115 alin. (1) din legea nr. 31/1990.
Critica nu este întemeiată.
Convocarea A.G.A. din 24 ianuarie 1999 nu a fost făcută în condiţiile prevăzute de art. 117 alin. (3) din legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, şi anume convocarea nu a fost publicată în M. Of.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că prin nerespectarea acestor prevederi legale, au fost încălcate norme cu caracter imperativ care atrag nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 24 ianuarie 1999.
Atunci când legiuitorul a înţeles să deroge de la aceste dispoziţii referitoare la modalitatea de convocare a prevăzut în mod expres (art. 117 alin. (4) şi (5) din legea nr. 31/1990).
Afirmaţia recurentei că încălcarea acestor dispoziţii ar atrage nulitatea relativă sau că lipsa convocării în M. Of. a fost acoperită cu prezenţa efectivă a acţionarilor la cea de-a doua convocare din 24 ianuarie 1999, va fi înlăturată întrucât nu are temei legal.
A susţinut recurenta că Decizia instanţei de apel este nelegală şi pentru că nu s-au mai examinat celelalte motive de apel şi s-a apreciat că aceasta nu se mai justifică pentru că hotărârea este contrară legii.
În mod eronat instanţa de fond a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 153 din legea nr. 31/1990 şi a stabilit contrar probelor administrate că a avut loc o pierdere a jumătate din capitalul social.
A invocat recurenta că prin hotărârea A.G.A. a SC M. SA din 6 ianuarie 1998 s-a majorat capitalul social de la 11.075.000 lei la 315.280.000 lei pe baza unei expertize tehnice cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din O.M.F. nr. 2242/1997 care prevede că ultima reevaluare s-a făcut în baza HG nr. 500/1994 şi că orice altă reevaluare poate avea loc pe bază de acte normative.
Hotărârea A.G.A. din 24 ianuarie 1999 a fost adoptată tocmai pentru a reintra în legalitate şi a rectifica valoarea capitalului social majorat anterior fără o bază legală.
S-a susţinut că intimata-reclamantă S.I.F. B.C. a avut rolul conferit de lege numai până la finalizarea privatizării.
Contrar înscrisurilor din registrul comerţului, capitalul social al SC M. SA aparţine în procent de 60 % celor 12 persoane care au subscris certificatele de proprietate, iar 40 % G.L.J.M. iar pe rolul instanţelor judecătoreşti exista numeroase litigii între aceste societăţi.
Aceste critici privind reducerea capitalul social, reconstituirea acestuia sau natura capitalului social al SC M. SA, în mod corect nu au mai fost examinate de instanţa de apel, având în vedere că hotărârea A.G.A. din 24 ianuarie 1999 a fost adoptată cu încălcarea unor dispoziţii legale cu caracter imperativ ce au dus la nulitatea hotărârii.
Susţinerea recurentei că în mod nelegal instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.I.F. B.C., întrucât pachetul de acţiuni deţinute de fostul F.P.S. şi S.I.F. la SC M. SA Satu Mare a fost transmis la 22 septembrie 1997 cu titlu gratuit unui număr de 12 persoane fizice prin subscrierea certificatelor de proprietate, va fi înlăturată întrucât nu are suport probator.
Astfel reclamanta are calitatea de acţionar la SC M. SA potrivit certificatului constatator din 31 decembrie 2004 eliberat de registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
În ultimul motiv de recurs, s-a invocat că instanţa în mod nelegal a apreciat că A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece în conformitate cu HG nr. 1174 din 13 noiembrie 1996 şi N.M. aprobate prin HG nr. 12 din 29 ianuarie 1997, competenţa de a regulariza şi certifica capitalul social deţinut de F.P.S. şi S.I.F. o avea numai fostul F.P.S. şi deci acesta are calitate să decidă dacă diminuarea capitalului social este legală.
Nici această critică nu este fondată, cât timp A.V.A.S. a fost chemat în judecată prin cererea reconvenţională formulată de pârâta-recurentă la care a renunţat la data de 19 aprilie 2004.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că A.V.A.S. nu putea fi introdus în cauză din oficiu, deoarece s-ar fi încălcat principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil.
Pentru toate aceste considerente, urmează a constata că Decizia instanţei de apel a fost dată cu aplicarea corectă a legii şi potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Satu Mare, împotriva deciziei nr. 20/ C din 31 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 20/2006. Comercial → |
|---|
