ICCJ. Decizia nr. 219/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.219/2006
Dosar nou nr. 3104/1/2005
Dosar vechi nr. 670/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 319/2003, pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanta SC C. SA Vaslui a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 21 iulie 1999, evacuarea pârâtei din spaţiul pe care îl deţine în baza contractului şi obligarea pârâtei la plata sumei de 489.851.186 lei, reprezentând taxe şi impozite locale, contravaloarea apei brute piscicultura, fondul de amortizare a fermei piscicole G. şi contravaloarea cotelor de profit pentru anii 2001 şi 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 778 din 17 mai 2004, Tribunalul Vaslui a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Vaslui, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 224.100.100 lei, reprezentând cotă profit aferentă anului 2001, a respins capătul de cerere privitor la reziliere şi capătul de cerere privitor la plata contravalorii apei brute piscicole, impozite, taxe locale, amortizare mijloace fixe, penalităţi aferente anului 2002 şi a luat act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere privitor la evacuare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de 14.669.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că în temeiul art. 11 pct. a) din contractul de asociere în participaţiune din 21 iulie 1999, având ca obiect desfăşurarea în comun a unei activităţi de exploatare a fermei piscicole M., contract care şi-a încetat aplicabilitatea începând din 15 noiembrie 2001, pârâta avea obligaţia să achite reclamantei cota de profit aferentă anului 2001. Faţă de situaţia încetării de drept a contractului, reclamanta nu mai poate solicita rezilierea contractului. De asemenea, reclamanta nu poate solicita plata impozitelor, taxelor locale, apei brute piscicultura şi penalităţi, întrucât contractul a încetat din iniţiativa pârâtei.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 495 din 22 noiembrie 2004 a respins apelurile introduse de reclamanta SC C. SA Vaslui şi pârâta SC S.A. SRL Vaslui, reţinând că în mod corect instanţa de fond a considerat ca fiind operată rezilierea contractului perfectat între părţi, în data de 15 noiembrie 2001, că pârâta nu datorează obligaţii contractuale aferente anului 2002 din moment ce decurg dintr-un contract reziliat în anul 2001. În ceea ce priveşte apelul pârâtei acesta a fost respins reţinându-se existenţa raporturilor contractuale dintre părţi în ceea ce priveşte Ferma G.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, prin care critică pentru nelegalitate soluţiile din fond şi apel, în esenţă susţinând neîncheierea unui act adiţional la contractul de asociere în participaţiune din 21 iulie 1999, care să stabilească suprafaţa luciului de apă şi minimul garantat.
Fata de cererea de recurs, reclamanta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului pârâtei, întrucât nu au fost invocate motive de nelegalitate a deciziei, aceasta fiind legală şi temeinică.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Susţinerea recurentei-pârâte potrivit căreia între părţi nu ar exista raporturi contractuale, întrucât nu ar fi perfectat un act adiţional la contractul de asociere, este greşită întrucât la dosarul de recurs, se află depus chiar de către recurentă actul adiţional la contractul din 27 aprilie 2000.
În temeiul contractului perfectat între părţi şi a actului adiţional acestuia, încheiate în formă scrisă, confirmate prin ştampila şi semnătura reprezentanţilor legali, au fost stabilite prin clauze contractuale, sediul, aportul reclamantei, obligaţiile pârâtei şi participarea la beneficii.
De asemenea, prin graficele de plată, existente la dosarul de recurs, care reprezintă anexe la contract, au fost stabilite cotele minime de profit rezultate din asociere, în care se menţionează suprafaţa de 83 ha. din care 83 luciu de apă cu o cotă de kg /ha de 100, precum şi a diferenţei de achitat până la 30 noiembrie 2000 de 8.300 kg., iar la data de 4 ianuarie 2002 părţile perfectează un proces verbal de constatare a stării mijloacelor fixe din cadrul fermei piscicole G., semnat de către pârâtă prin administrator P.V.
În raport de situaţia mai sus evocată, Înalta Curte reţine că reclamanta a făcut dovada raporturilor contractuale dintre părţi, privind exploatarea fermei piscicole G. şi a preţului acesteia, pârâta neputând invoca schimbarea clauzelor contractuale, din moment ce nu a depus diligenţe pentru clarificarea acestora.
În consecinţă, reţinându-se că recurenta nu a formulat nici o critică de natură să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, în condiţiile art. 304 C. proc. civ., aceasta va fi menţinută ca fiind temeinică şi legală şi recursul declarat în cauză de pârâta SC S.A. SRL Vaslui, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.A. SRL Vaslui, împotriva deciziei nr. 495 din 22 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 211/2006. Comercial → |
|---|
