ICCJ. Decizia nr. 2139/2006. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 11 octombrie 2004, reclamanta S.I.F. O. a chemat în judecată pe pârâta SC U. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 5 a A.G.E.A. din data de 1 octombrie 2002, prin care s-a aprobat încheierea unor contracte de management.
Prin sentința civilă nr. 134 din 7 martie 2005, Tribunalul Satu Mare a respins excepția de necompetență materială teritorială a Tribunalului Satu Mare, precum și excepția prematurității acțiunii invocate de pârâtă. Totodată a fost respinsă și acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 25 din 4 octombrie 2005, a respins apelul reclamantei.
împotriva acestor soluții, reclamanta S.I.F. O. a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată și anularea hotărârii A.G.A. din 1 octombrie 2002, prin care s-a aprobat încheierea unor contracte de management, fără a fi aduse la cunoștința acționarilor atribuțiile și răspunderea acestor firme, ceea ce a condus la scăderea drastică a profitului.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriului administrat în cauză se constată că A.G.E.A. a SC U. SA din data de 1 octombrie 2002, la care reclamanta a participat în calitate de acționar a respectat dispozițiile cuprinse în Legea nr. 31/1990 republicată cu modificările sale, privind condițiile de constituire a adunării generale extraordinare, modul de convocare și de desfășurare a acesteia.
Astfel, așa cum s-a menționat în procesul verbal al adunării s-a aprobat ordinea de zi, conform convocatorului, s-a discutat încheierea unor contracte de management cu firmele indicate, și s-a decis cu majoritate de voturi încheierea acestora, așa cum corect au reținut și instanțele prin hotărârile ce se atacă.
în consecință, cum nu au fost făcute dovezi privind încălcarea legii, corect s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) și art. 100 din O.U.G. nr. 28/2002 așa cum greșit susține reclamanta și prin recursul de față.
Pe de altă parte, necomunicarea atributelor și răspunderii societăților de management, invocată de reclamantă precum și susținerea că hotărârea A.G.E.A. nu ar fi fost oportună și benefică societății, a fost corect înlăturată de instanța de apel, întrucât nu se poate reține că ar fi contravenind dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990.
De altfel, în cea ce privește motivele de nulitate ale contractelor de management aprobate prin hotărârea A.G.E.A., a cărei desființare s-a cerut prin acțiunea, de față, sau modul de executare a acestor contracte care ar fi prejudiciat societatea, este de reținut că acestea nu au format obiectul cauzei.
în consecință, recursul reclamantei s-a privit ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și a fost respinsă ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2150/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2160/2006. Comercial → |
|---|
