ICCJ. Decizia nr. 2138/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 7 ianuarie 2003, reclamanta B.B.G.C.P. SA, prin lichidatorii SC R.V.A. SA și SC P.M.C. SRL a chemat în judecată pârâtele, A.F.P. Roșiorii de Vede și SC M.G.L.I. SRL Roșiorii de Vede, pentru obligarea la plata sumei de 303.244.155 lei, cu dobânzi de 22.474 lei /zi întârziere.
în motivarea cererii s-a susținut că a acordat cu două contracte, credite în valoare de 600 milioane lei către SC R. SA și SC R.C. SRL Roșiorii de Vede, garantate prin instituirea ipotecii asupra activului F.B. aparținând debitoarelor.
Creditele nu au fost restituite și cum bunul ipotecat a fost valorificat de pârâte, și ele creditoare ale celor două societăți, cere obligarea pârâtelor la plata debitelor.
Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința nr. 304 din 22 martie 2004 a respins acțiunea reținându-se că deși A.F.P. Roșiorii de Vede a anunțat-o pe reclamantă cu adresa din 10 aprilie 2002 despre executarea silită și că are prioritate, în calitate de creditor ipotecar, la distribuirea prețului, aceasta a încasat 50 milioane din preț și nu a înțeles să formuleze contestație la distribuirea sumelor.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate, a fost respins de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 328 din 20 aprilie 2005, ca nefondat.
în pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că, reclamanta apelantă nu a făcut dovada că este îndreptățită la o sumă mai mare din vânzarea bunului ipotecat decât cea de 50 milioane lei, încasată în procedura executării silite.
împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că nu a fost în măsură să formuleze contestație la executare, întrucât nu a fost convocată la distribuirea prețului, plata celor 50 milioane lei, fiind o plată benevolă, care nu s-a făcut de pârâta A.F.P.
Recursul urmează să fie respins.
Criticile recurentei nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și anume lipsa de temei legal și aplicare greșită a legii.
Recurenta susține că nu a formulat contestație la executare, întrucât nu a fost convocat la distribuirea prețului. Ori, instanțele de fond și apel au reținut că vânzarea la licitație a bunului ipotecat a fost anunțată public.
A.F.P. a procedat la executarea silită în aplicarea O.G. nr. 11/1996, iar cu adresa din 10 aprilie 2002 a încunoștințat-o pe reclamantă că bunul ipotecat a fost vândut prin licitație publică și se propune achitarea creanței în rate, de câte 50 milioane lei, din care cumpărătorul a achitat prima rată.
Recurenta reclamantă nu a contestat executarea silită de care a avut cunoștință, astfel că nu este îndreptățită ca să formuleze ulterior pretenții față de creditori pentru plata sumelor datorate de debitoare.
Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2116/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2112/2006. Comercial → |
|---|
