ICCJ. Decizia nr. 2270/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2270/2006
Dosar nr. 6173/1/2006
Şedinţa publică din 20 iunie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 351 din 25 martie 2005 pe rolul Judecătoriei Sinaia, reclamanta A.E. a solicitat să se dispună evacuarea pârâtelor SC O.C. şi C.T.M. din spaţiul situat în Sinaia, deoarece pârâtele ocupă imobilul fără titlu.
Judecătoria Sinaia a pronunţat sentinţa civilă nr. 411 din 10 mai 2005, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepţiile invocate de pârâtă privind autoritatea de lucru judecat, lipsa de obiect şi inadmisibilitatea acţiunii; a admis acţiunea restrânsă şi precizată formulată de reclamanta A.E. împotriva pârâtei SC O.C. SA Bucureşti şi a obligat-o pe aceasta să lase deplina proprietate şi liniştita posesie a spaţiului situat la etajul unu, etajul doi şi mansarda imobilului din oraşul Sinaia, judeţul Prahova.
Recursul declarat de pârâta SC O.C. împotriva sentinţei civile nr. 411/2005, a fost admis, prin Decizia nr. 363 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova, secţia comercială, şi în consecinţă s-a casat sentinţa şi s-a stabilit competenţa materială a soluţionării cauzei în favoarea acestui tribunal. Ulterior s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 583 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de aceasta pe calea notelor din data de 13 decembrie 2005 şi de pârâta SC O.C. SA, pe calea notelor de şedinţă din data de 19 decembrie 2005. S-a respins cererea formulată de reclamanta A.E. în contradictoriu cu pârâtele SC ONT Carpaţi SA şi Sucursala N.M. Sinaia, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a fost obligată reclamanta la 1.100 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC O.C. SA, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinţei civile nr. 583/2005 a declarat apel reclamanta şi în consecinţă s-a pronunţat Decizia nr. 52 din 7 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins apelul, ca nefondat.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 52/2006, criticând-o pentru nelegalitate şi arătând, în esenţă, că nu trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, prin sentinţa civilă nr. 583/2005 deoarece ea însăşi a invocat excepţia lipsei sale de calitate procesuală, iar tribunalul a admis această excepţie şi astfel procesul s-a încheiat.
În raport de acest motiv, reclamanta solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pârâta SC O.C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece reclamanta vânduse imobilul, la data de 18 octombrie 2004, anterior formulării acţiunii, iar pârâta nici nu mai ocupa acest spaţiu; pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în recurs.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivul de recurs şi de susţinerile din întâmpinare, constată că acelaşi motiv a fost invocat de reclamantă şi în apel, în sensul că în mod nelegal instanţa de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, însă curtea de apel a respins apelul, cu motivarea eliptică: „în consecinţă, în mod corect instanţa de fond a obligat-o pe reclamanta apelantă la cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC O.C. SA, considerând că este în culpă procesuală".
Astfel fiind, rezultă că apelul a fost respins fără a se motiva care este culpa procesuală a reclamantei, constatată de instanţa de control judiciar, care a format convingerea că în mod legal au fost acordate cheltuieli de judecată la fond, în temeiul art. 274 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi în temeiul art. 3047 coroborat cu art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.E. împotriva deciziei nr. 52 din 7 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2282/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4515/2006. Comercial → |
|---|
