ICCJ. Decizia nr. 2395/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2395/2006
Dosar nr. 11012/2/2005
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 11905/2004 reclamanta B.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. SC M. SA din data de 9 septembrie 2004 (M. Of. nr. 3111/7.10.2004).
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii reclamanta a arătat, în esenţă:
- nelegala constituire a A.G.A. din 9 septembrie 2004, convocarea acesteia nerespectând condiţiile prevăzute de art. 122 din Legea nr. 31/1990 şi nici ale Instrucţiunilor C.N.V.M. nr. 3/1998, data de referinţă stabilită fiind anterioară datei publicării convocării în presă şi în M. Of.;
- încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea societăţilor comerciale;
- pârâta, fiind o societate ale cărei acţiunii sunt tranzacţionale pe piaţa electronică R., nu trebuia să efectueze vreo procedură de admitere la tranzacţionare;
- calitatea de societate tranzacţionată se dobândeşte şi se pierde în condiţiile legii şi cu aprobarea C.N.V.M.;
- retragerea unei astfel de societăţi de la tranzacţionare este reglementată de C.N.V.M. prin actele administrative ale sale.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 660 din 9 februarie 2005, a admis cererea formulată de reclamanta B.I, Nicosia, Cipru, a anulat hotărârea A.G.E.A. SC M. SA din data de 9 septembrie 2004 (M. Of. nr. 3111/7.10.2004) şi a dispus menţionarea prezentei hotărârii în registrul comerţului şi publicarea ei în M. Of. partea a IV-a, după rămânerea irevocabilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond reţine, în esenţă, că hotărârea A.G.E.A. SC M. SA din data de 9 septembrie 2004 a fost adoptată cu încălcarea Instrucţiunilor C.N.V.M. nr. 3/1998 şi nr. 4/2004.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel pârâta SC M. SA Bucureşti arătând, în esenţă, că în soluţionarea pricinii instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile incidente, cu speciala referire ale Legii nr. 297/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 766 din 23 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta pârâtă SC M. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel, reţine, în esenţă, nelegalitatea adoptării hotărârii A.G.E.A. de declarare a societăţii ca societate de tip închis şi de asemenea, a începerii procedurilor de închidere, nefiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 206 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 297/2004.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs pârâta SC M. SA Bucureşti invocând, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea recursului şi în susţinerea afirmaţiei că instanţele au pronunţat hotărârile atacate cu aplicarea greşită a legii se invocă, pe scurt, următoarele:
- Instanţele nu au făcut o corectă aplicare a prevederilor incidente în cauză şi în spiritul noii legi privind piaţa de capital, Legea nr. 297/2004, întrucât nici instrucţiunile provenind de la C.N.V.M. nu pot deroga de la lege, întrucât C.N.V.M. aplică prevederile acestei legi (art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004). În acest sens acţionarii reclamantei, constatând că societatea nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi admisă la tranzacţionare, adică nu îndeplineşte una din condiţiile prevăzute de art. 213 din Legea nr. 297/2004, au hotărât neîntocmirea prospectului de admitere la tranzacţionare;
- Art. 206, invocat de instanţa de fond ca temei al hotărârii sale împreună cu art. 207 şi 208 din Legea nr. 297/2004 au ca obiect de reglementare „retragerea acţionarilor dintr-o societate comercială" iar nu accesul şi retragerea societăţii de pe piaţa de capital; ca atare afirmaţia instanţelor că declararea societăţii ca fiind de tip închis era condiţionată de îndeplinirea prealabilă a procedurii prevăzute de art. 206 din lege, nu are nicio acoperire legală;
- Dacă s-ar admite punctul de vedere consacrat de instanţă, care a aplicat instrucţiunile şi nu legea, nu înseamnă că pe piaţa de capital ar putea fi tranzacţionate acţiunile unei societăţi care nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi admisă la tranzacţionare;
- Nu erau îndeplinite condiţiile cerute de art. 214 din Legea nr. 297/2004 pentru admiterea la tranzacţionare a societăţii fără îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 213 alin. (1) lit. b) şi c) din lege; nu s-a cerut şi nu s-a obţinut o autorizare în acest sens;
- Motivul de nulitate reţinut de instanţă cu privire la convocarea adunării generale în raport de data de referinţă nu este întemeiat, făcându-se o aplicare greşită a art. 2 din OUG nr. 28/2002, ordonanţă care a fost abrogată şi, odată cu ea implicit şi instrucţiunile emise de C.N.V.M. pe baza ei.
Recursul pârâtei este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului şi din cercetarea deciziei atacate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivarea recursului, se constată că, în adevăr, hotărârea pronunţată de instanţa de apel, ca şi cea în primă instanţă este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, după cum urmează:
Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor legale referitoare la data de referinţă în raport de data convocării adunării generale a acţionarilor este de arătat că instanţa de apel, într-o motivare extrem de succintă şi cu privire la doar unele din motivele invocate, nu s-a oprit asupra acestui aspect însă hotărârea menţinută prin Decizia instanţei de apel şi, deci şi această decizie sunt, date cu greşita aplicare a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 3/1998 şi nr. 8/1996 invocate de reclamantă şi de instanţe ca fiind încălcate au fost emise în baza şi în aplicarea OUG nr. 28/2002, care însă a fost abrogată prin Legea nr. 297/2004, iar adunarea generală a acţionarilor a fost organizată şi a luat hotărâri în temeiul acestei din urmă legi. Convocarea acestei adunări generale s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în privinţa datei de referinţă, iar în eventualitatea unui conflict între aceste prevederi legale şi cele ale Instrucţiunilor C.N.V.M. nr. 3/1998 şi nr. 8/1996, în măsura în care se consideră că aceste instrucţiuni au rămas în vigoare, se aplică, în mod evident, legea şi nu instrucţiunile.
Ca un aspect complementar, se poate observa că atât la data de referinţă stabilită pentru A.G.A. cât şi la o altă dată ulterioară, conformă cu cele invocate de reclamantă (27 septembrie 2004) structura acţionariatului societăţii pârâte era identică.
Referitor la critica adusă hotărârii A.G.A. privind neînceperea procedurii de admitere pe o piaţă reglementată reclamanta şi-a întemeiat acţiunea şi instanţele hotărârile pe prevederile art. 31 din Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 4/2004 şi ale art. 206 din Legea nr. 297/2004, care însă au fost aplicate greşit, fiind dat motivul de modificare a deciziei atacate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Societatea pârâtă, constatând că nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 213 şi 217 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, a convocat adunarea generală extraordinară pentru data de 9 septembrie 2004 când acţionarii, cu majoritate de voturi, au aprobat neînceperea procedurii de admitere pe o piaţă reglementată, respectiv neîntocmirea prospectului în vederea admiterii la tranzacţionarea, declararea societăţii ca societate de tip închis şi începerea procedurilor pentru închiderea, transformarea în societate de tip închis. În procesul-verbal al A.G.E.A., ca şi în hotărâre, se constată că societatea nu îndeplineşte condiţiile cerute de Legea nr. 297/2004 pentru ca acţiunile sale să fie tranzacţionate pe o piaţă reglementată dar şi că art. 206 din aceiaşi lege, nu îşi are aplicare în cauză şi se menţionează faptul că în măsura în care se vor organiza şi alte pieţe în care admiterea de tranzacţionare se va face în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 213 – art. 217 din Legea nr. 297/2004 A.G.E.A. va putea intra pe acele pieţe.
Prin hotărârea sa, se atacă de reclamantă, Adunarea generală extraordinară a asociaţilor a dat curs concluziei logice că, neîndeplinind condiţiile cerute de lege pentru ca acţiunile sale să fie tranzacţionate pe piaţă, aceasta nu mai poate funcţiona ca societate deschisă şi declarând societatea ca fiind „închisă" nu a făcut altceva decât a pus această societate în cadrul ei legal de funcţionare.
În general, în deciziile societăţilor comerciale, prin organele lor, există un grad mare de oportunitate a cestor decizii, oportunitate pe care instanţele judecătoreşti nu o pot controla şi cenzura. În acest caz societatea a ales acest demers, de iniţiere a procedurilor pentru retragerea de la tranzacţionare, ca unul legal şi oportun.
Dacă ar fi dat curs instrucţiunii C.N.V.M. şi nu dispoziţiilor clare ale Legii nr. 297/2004, societatea recurentă ar fi fost în situaţia în care, pe piaţa de capital, s-ar tranzacţiona acţiunile sale fără ca ea să îndeplinească acele condiţii minime prevăzute de lege, expres şi imperativ pentru a fi admisă la tranzacţionare. Cu alte cuvinte ar fi acceptat o situaţie evident nelegală şi incertă în privinţa consecinţelor asupra ei şi a acţionarilor ei, atât ca durată cât şi ca mod de finalizare, din moment ce nici după un an şi jumătate de la apariţia Legii nr. 297/2004 C.N.V.M. nu a emis reglementările despre care face vorbire în art. 31 al Instrucţiunii nr. 4/2004.
În aceste condiţii A.G.E.A. a hotărât în sensul singurei posibilităţi pe care societatea o avea în considerarea noilor reglementări legale, dispoziţii clare ale legii şi nu instrucţiuni cu o aplicare incertă, cel puţin în timp şi cu prevederi adăugând la lege, respectiv aceea de a se declara societate de tip închis şi de a începe procedura de retragere de la tranzacţionare a acţiunilor sale. Aceasta cu atât mai mult cu cât viitoarele reglementări anunţate de C.N.V.M. nu puteau nici să contrazică şi nici să modifice reglementările clare şi imperative din Legea nr. 297/2004 (sau să adauge la ele) pe care recurenta a înţeles să le pună în aplicare.
Trimiterea pe care art. 31 din Instrucţiunea nr. 4/2004 a C.N.V.M. o face la art. 206 din Legea nr. 297/2004 este o adăugare la lege nepermisă, întrucât se introduc condiţii care vizează „retragerea acţionarilor dintr-o societate comercială" în reglementarea admiterii la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a acţiunilor unei societăţi şi deci se condiţionează retragerea unei societăţi de la tranzacţionare de îndeplinirea unor condiţii pe care legea nu le impune pentru această retragere.
Mai mult, în acest mod se instituie drepturi în favoarea acţionarilor minoritari şi, mai grav, obligaţii în sarcina emitentului, obligaţii care nu au fundament în lege, respectiv dreptul de retragere din societate şi obligaţia de răscumpărare a acţiunilor la un preţ care nu rezultă din voinţa comună a părţilor şi pe care ele nu îl negociază.
Prin trimiterea pe care o face, art. 31 din Instrucţiunea nr. 4/2004 pune în contradicţie cu art. 217, cu art. 206 din Legea nr. 297/2004, tocmai pentru ca cele două texte vizează situaţii deosebite, aşa cu s-a mai arătat. Astfel, deşi art. 217 prevede imperativ pentru o societate admisă la tranzacţionare condiţia ca minim 25 % din acţiuni să fie distribuite public, prin aplicarea în acest domeniu a art. 206 lit. a) - b), ar fi admisă la tranzacţionare şi o societate ale cărei acţiuni sunt distribuite public doar 6 %.
Este de precizat că determinarea caracterului de societate tranzacţionată sau nu pe piaţa de capital reglementată, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aceasta, trebuie să aparţină exclusiv voinţei respectivei societăţi prin intermediul unei proceduri în care iniţiativa îi aparţine iar la capătul acestui demers se află un organ administrativ care emite un act, pe baza căruia societatea este retrasă de la tranzacţionare, acest act putând fi atacat dacă este apreciat nelegal.
Faptul că recurenta a procedat în mod corect şi că a avut o conduită în conformitate cu legea, rezultă şi din dispoziţiile art. 281 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 potrivit cărora C.N.V.M. va stabili prin regulament perioada în care entitatea reglementată de către aceasta trebuie să se încadreze în prevederile prezentei legi, perioadă care nu va depăşi 18 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, adică 27 ianuarie 2006, conform art. 290 alin. (1) din aceeaşi lege. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu i se poate imputa că nu a aşteptat emiterea de reglementări de către C.N.V.M. în aplicarea legii, în condiţiile în care C.N.V.M. ar fi trebuit să emită aceste reglementări până la 27 iulie 2005, conform art. 290 alin. (2) din Lege nr. 297/2004, dar nu le-a emis până la data stabilită.
Pentru motivele mai sus arătate şi în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul şi să modifice în tot Decizia atacată, în sensul admiterii apelului pârâtei şi schimbării sentinţei instanţei de fond, respingându-se acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 766 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, modifică Decizia atacată, admite apelul şi schimbă sentinţa instanţei de fond în sensul că respinge acţiunea în anulare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3744/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2505/2006. Comercial → |
|---|
