ICCJ. Decizia nr. 2392/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2392/2006
Dosar nr. 30272/1/2005
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Comercial Argeş sub nr. 112/2005 reclamanta SC F.M. SA Câmpulung a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti, instanţa de judecată să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.066.000.000 lei, reactualizată, reprezentând contravaloarea despăgubirii generate de restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2066 mp, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, recurenta a arătat, în esenţă că este o societate cu capital integral privat în baza OUG nr. 88/1997 şi că prin sentinţa nr. 69 din 25 aprilie 2004, Tribunalul Argeş a dispus restituirea terenului în suprafaţă de 2066 mp. situat în comuna Rucăr către foştii proprietari, sentinţă rămasă definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3256 din 19 noiembrie 2004, iar în temeiul art. 324 din Legea nr. 99/1999 pârâta are obligaţia de a plăti contravaloarea imobilului restituit foştilor proprietari, urmare a diminuării activului iniţial cumpărat în baza contractului nr. A.G. 13/1999.
Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa nr. 321 din 26 aprilie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC F.M. SA Câmpulung şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.074.351.575 lei cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 105.906.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, temeinicia şi legalitatea pretenţiilor reclamantei.
Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă a declarat apel pârâta A.V.A.S. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 108 din 14 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
- excepţia de necompetenţă teritorială invocată de apelanta-pârâtă, întemeiată pe dispoziţiile art. 5 şi 7 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi primită, în raport cu natura litigiului, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (4) C. proc. civ.;
- excepţia de prematuritate, întemeiată pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., privitoare la concilierea directă nu poate fi primită întrucât susţinerile apelantei-pârâte au în vedere aspecte formale, nu de fond;
- excepţia privitoare la prescripţia dreptului la acţiune nu este fondată, acţiunea fiind promovată în termenul de 30 de zile de la comunicarea irevocabilă a hotărârii prin care reclamanta a fost obligată să restituie activul „Fabrica de Cherestea", temei prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002, sentinţa nr. 69/2002 a Tribunalului Argeş a rămas irevocabilă la 19 noiembrie 2004, iar acţiunea a fost înregistrată la 17 decembrie 2004, deci în termen;
- privitor la cuantumul despăgubirii, concluziile raportului de expertiză contabilă sunt de esenţa stabilirii acestuia.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S. Bucureşti, invocând, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, în motivarea acestuia că:
- referitor la invocarea ca temei de drept al recursului a art. 304 pct. 3 C. proc. civ.:
- hotărârea a fost pronunţată de către o instanţă ce nu era competentă din punct de vedere teritorial întrucât, conform art. 5 şi art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuia adresată Tribunalului Bucureşti pentru că sediul pârâtei A.V.A.S. se află în raza teritorială a acestuia, nu a Tribunalului Argeş, obiectul litigiului fiind plata despăgubirilor ca efect al dispoziţiilor unui text legal,
- referitor la invocarea ca temei de drept al recursului a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizează excepţia prematurităţii acţiunii, pe de o parte, prin nerealizarea procedurii prealabile a concilierii în condiţiile art. 7201 C. proc. civ. şi pe de altă parte, prin lipsa dovezii existenţei prejudiciului efectiv;
- referitor la invocarea ca temei de drept al fondului recursului a art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta arată că înţelege a fi obligată la plata valorii contabile a imobilului, nu a valorii de circulaţie şi în raport cu pachetul de acţiuni deţinut şi vândut de A.V.A.S., în caz contrar, ivindu-se, în opinia recurentei, o îmbogăţire fără justă cauză pentru societatea ce va fi despăgubită.
Recursul formulat de pârâta A.V.A.S. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Primul motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. este nefondat, instanţa de apel respingând în mod corect excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Comercial Argeş.
Aceasta întrucât pe de o parte, deşi este o excepţie relativă ce poate fi invocată până la prima zi de înfăţişare, ea a fost invocată de către pârâtă abia în faţa instanţei de apel, contrar art. 115 şi 136 C. proc. civ., iar pe de altă parte, în materie comercială sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (4), raportat la art. 12 C. proc. civ., referitoare la competenţa teritorială alternativă şi dreptul reclamantului de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Nici cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat întrucât instanţa de apel în mod legal a respins excepţia inadmisibilităţii (nu a prematurităţii cum incorect a formulat-o pârâta şi au preluat-o instanţele) acţiunii, întemeiată pe pretinsa încălcare a prevederilor art. 7201 C. proc. civ., reţinând, corect, îndeplinirea legală a încercării de conciliere directă impusă de textul menţionat.
În ceea ce priveşte nerespectarea termenelor de 15 şi respectiv 30 de zile prevăzute de art. 7201 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., este de observat că pârâta a invocat aceasta fără a dovedi şi fără măcar a invoca producerea unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului în condiţiile art. 105 C. proc. civ., situaţie în care critica formulată este nefondată.
În cadrul acestui motiv, dar fără nici o legătură cu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, decât în reprezentarea eronată a recurentei, s-a invocat şi lipsa dovezii existenţei efective a prejudiciului, chestiune care privind aprecierea probelor de la dosar, nu poate fi analizată în calea extraordinară a recursului, neîncadrându-se în nici unul din motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cel de al treilea motiv de recurs, pentru care recurenta a indicat art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., însă fără argumentări distincte, este şi el nefondat, obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei cu valoarea de circulaţie a imobilului, conform expertizei, fiind legală. Aceasta întrucât prejudiciul suferit de societatea reclamantă prin restituirea către persoana îndreptăţită a terenului aflat în capitalul său social nu se limitează la valoarea terenului înscrisă în evidenţa contabilă a societăţii. Prin hotărârile lor instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 324 din Legea nr. 99/1999 şi art. 29 şi 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002.
În ceea ce priveşte argumentul că recurenta a vândut doar 51 % din acţiunile societăţii este de menţionat că efectele hotărârii criticate se reflectă asupra tuturor acţionarilor după cum, asupra tuturor, s-a reflectat şi hotărârea de restituire a terenului aflat în patrimoniul societăţii către fostul proprietar.
Pentru motivele arătate, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., să oblige recurenta la cheltuieli de judecată în recurs către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 108 din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC F.M. SA Câmpulung.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3200/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2282/2006. Comercial → |
|---|
