ICCJ. Decizia nr. 2427/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2427/2006
Dosar nr. 191/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 602 din 30 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în dosarul nr. 2127/2004, s-a admis în parte acţiunea reclamantei SC P. SRL Negreşti Oaş prin lichidator SC C. SA împotriva Direcţiei Silvice Baia Mare.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei avansul în sumă de 27.410.000 lei.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la daune interese în sumă de 3.186.609.846 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut:
La data de 19 septembrie 2000 pârâta în calitate de furnizor şi reclamanta beneficiar, au încheiat contractul de furnizare nr. 20/2000 pentru masă lemnoasă pe picior.
Furnizorul s-a obligat să predea 1.318 mc masă lemnoasă pe picior, adjudecată prin procesul verbal de adjudecare din 11 septembrie 2000, iar beneficiara să plătească contravaloarea acesteia de 29.361 dolari S.U.A. inclusiv T.V.A. la termenele prevăzute în anexa 1 la contract.
Prin adresa nr. 17 din 9 ianuarie 2000 pârâta, constatând că reclamanta are posibilităţi reduse de exploatare la alte partide adjudecate anterior, având stoc de 783 m3 din 1.073 m3, iar partida 748 este nestocată, pârâta prin adresa nr. 469 din 22 ianuarie 2001 aduce la cunoştinţă reclamantei rezilierea contractului.
Instanţa a reţinut că neîndeplinindu-se propriile angajamente, reclamanta nu este îndreptăţită să solicite daune interese, constând din penalităţi de neexecutare fapt pentru care acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
S-a apreciat însă că prin rezilierea de drept a contractului, dată fiind începerea procedurii falimentului, potrivit art. 20 lit. e), reclamanta are dreptul la restituirea avansului plătit, în sumă de 27.410.000 lei sens în care acţiunea a fost admisă.
Reclamanta prin apelul declarat împotriva acestei sentinţe, a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând schimbarea, în sensul obligării pârâtei, la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 3.186.609.946 lei.
Apelanta, a invocat reţinerea greşită a stării de fapt de către instanţă, privind culpa pentru neexecutarea contractului.
Examinând apelul, Curtea, prin Decizia civilă nr. 264 din 25 octombrie 2005, l-a respins ca nefondat.
S-a apreciat că instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt şi anume că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale prevăzute în contract, în sensul că nu a constituit fondul de garanţie, anterior emiterii autorizaţiei de exploatare, astfel că în mod justificat, contractul încheiat a fost reziliat.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a introdus recurs fără a-l motiva în drept.
În esenţă, recurenta invocă reţinerea greşită a culpei sale în neexecutarea contractului, fapt ce a condus la respingerea nefondată a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la penalităţi pentru neexecutarea acestuia.
Critica este nefondată.
Instanţa de apel a confirmat justificat soluţia instanţei de fond, reţinând că obligaţiile asumate de recurenta reclamantă prin contractul de furnizare a masei lemnoase nr. 20 din 19 septembrie 2000, nu a fost respectat de aceasta.
Conform probelor administrate, în cauză s-a stabilit, că recurenta reclamantă nu a achitat suma datorată constituirii „Fondului de garanţie", ori predarea parchetului prin exploatare potrivit art. 7 din contract, nu putea fi realizată fără a emite în prealabil autorizaţia de exploatare, în conformitate cu art. 8 din contract, care la rândul ei nu putea fi emisă fără plata anticipată a acestui fond.
De asemenea, în conformitate cu art. 46 din Legea nr. 26/1996 C. silvic, recurenta era obligată să achite anterior emiterii autorizaţiei de exploatare, o garanţie echivalentă cu 5 % din valoarea masei lemnoase contractate, pe care nu a achitat-o.
Relevant în cauză este şi faptul că, deşi notificată, recurenta nu şi-a executat obligaţia de constituire a fondului de garanţie, ceea ce a făcut imposibilă emiterea autorizaţiei de exploatare şi a începerii exploatării masei lemnoase.
Pentru cele ce preced, urmează a se reţine ca nefondată, critica recurentei, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Negreşti Oaş prin lichidator SC C. Satu Mare împotriva deciziei nr. 264 din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2534/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2339/2006. Comercial → |
|---|
