ICCJ. Decizia nr. 2275/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2275/2006
Dosar nr. 32827/2/2005
Şedinţa publică din 20 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 194 din 25 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercial, a respins, ca prematur formulată, cererea contestatoarei SC T. SA SLOBOZIA în contradictor cu intimata A.V.A.S. – D.G.E.S.L. BUCUREŞTI, reţinând neîndeplinirea de către contestatoare a procedurii prealabile de comunicare instituită de art. 46 din OUG nr. 51/1998 în raport de prevederile art. 44 din OUG nr. 51/1998 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
În fapt, s-a reţinut necomunicarea de către contestatoare a cererii şi a actelor pe care aceasta se întemeiază prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, autorităţii pârâte.
În contra sentinţei a declarat recurs contestatoarea, invocând că din documentele de la dosar rezultă îndeplinirea condiţiei comunicării prin adresa nr. 27 din 2 februarie 2005 A.V.A.S. confirmând primirea cererii de rectificare.
Ataşează în copie adresa SC T. SA SLOBOZIA către A.V.A.S. Bucureşti şi răspunsul A.V.A.S. către această societate din 14 martie 2005 prin care se solicită plata integrală deoarece C.A.S. Ialomiţa nu i-a comunicat conform procedurilor cunoscute rectificarea, SC T. SA SLOBOZIA figurând în evidenţe cu creanţa în cuantumul iniţial de 93.052.967 lei.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului arătând că somaţia contestată de către debitoare este din 14 martie 2005 şi în raport de data la care s-a introdus contestaţia la executare: 22 august 2005, dacă s-ar fi trecut peste excepţia prematurităţii s-ar fi constatat tardivitatea contestaţiei în raport de art. 401 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Recurenta a sesizat instanţa competentă la 22 august 2005 cu o contestaţie la executarea pornită de autoritatea intimată în temeiul OUG nr. 51/1998 modificată privind valorificarea unor active ale statului prin somaţia ce i-a fost adresată la 14 martie 2005.
Or, se constată că în raport de obiectul ei, valorificarea unor active ale statului, OUG nr. 51/1998 cuprinde în capitolul IX Reguli speciale privind soluţionarea litigiilor, anume instituite pentru garantarea şi asigurarea celerităţii soluţionării cererilor.
În acest scop, potrivit art. 46 din actul normativ „Reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă".
Cum contestatoarea recurentă nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei comunicării contestaţiei şi actelor ataşate, în mod corect instanţa de fond, la prima zi de înfăţişare a sancţionat procedural omisiunea faţă de faptul că acelaşi text de lege dispune în sensul că judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare.
În atare situaţie, constatând că actele ataşate în copie la cererea de recurs nu reprezintă documentele la care face referire art. 46 din OUG nr. 51/1998, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T. SA SLOBOZIA împotriva sentinţei nr. 194 din 25 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2167/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1946/2006. Comercial → |
|---|
