ICCJ. Decizia nr. 2549/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2549/2006
Dosar nr. 15548/1/2005
(nr. vechi 3794/2005)
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor din dosar constată următoarele:
La data de 26 noiembrie 2002, reclamanta S.C.M.O. a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.P. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună declararea nulităţii SC A.P. SA.
Prin sentinţa comercială nr. 10543 din 10 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, prin sentinţa penală nr. 659 din 22 mai 2000, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 918 din 22 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus modificarea menţiunii privitoare la capitalul social al SC A.P. SA din cererea de înmatriculare înregistrată la O.R.C., în sensul că la capitolul 4 pct. 12 va fi înlăturată menţiunea 94.916.000 lei.
Totodată, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a extrasului din stenograma Adunării Generale din 12 octombrie 1990 a C.A.P. SA, precum şi a contractului de societate şi statutului, autentificate sub nr. 3475 din 12 martie 1991.
Pe de altă parte, A.G.A. a SC A.P., la data de 4 octombrie 2001, a aprobat prin hotărârea nr. 1 noul act constitutiv, contractul şi statutul, aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 1442 din 4 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 115 din 28 februarie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis recursul declarat de SC A.P. SA, împotriva rezoluţiei directorului O.R.C., prin care s-a refuzat înregistrarea în registrul comerţului şi publicarea în M. Of. a hotărârii A.G.A. nr. 1 din 4 octombrie 2001, dispunându-se efectuarea menţiunilor.
În aceste condiţii, având în vedere că vechile acte constitutive au fost înlocuite, instanţa a apreciat că nu se poate susţine că lipseşte actul constitutiv, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990.
Prin Decizia comercială nr. 145 din 25 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis cererea şi a dispus nulitatea SC A.P. SA, precum şi înregistrarea menţiunilor în Registrul Comerţului şi publicarea în M. Of.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 31/1990, în cauză constatându-se lipsa actelor constitutive ale societăţii intimate, întrucât prin Decizia civilă nr. 115 din 28 februarie 2002 s-a dispus doar efectuarea menţiunilor în Registrul Comerţului privind hotărârea A.G.A. nr. 1 din 4 octombrie 2001, prin această hotărâre nefiind adoptate noi acte constitutive, ci s-au adus modificări la cele existente, care fuseseră anulate prin sentinţa penală nr. 659/2000.
S-a mai reţinut că prin sentinţa nr. 220/ R din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, Decizia civilă nr. 582 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti şi Decizia nr. 324 din 25 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constatat că SC A.P. înfiinţată în anul 1991 nu are capacitate juridică, actele sale constitutive fiind declarate nule.
De asemenea, s-a reţinut că Decizia civilă nr. 1442 din 4 noiembrie 2002 nu are autoritate de lucru judecat în pricina de faţă.
Prin Decizia nr. 4723 din 13 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei curţii de apel mai sus menţionate, pe care a modificat-o şi pe fond a respins apelul declarat de reclamantă, ca nefondat.
În motivarea acestei soluţii, Înalta Curte a apreciat că nu pot fi reţinute susţinerile instanţei de apel că prin sentinţa civilă nr. 220/ R din 30 aprilie 2002 şi Decizia civilă nr. 582 din 8 iunie 2004, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 324 din 25 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că recurenta nu are capacitate juridică, actele constitutive fiind declarate nule, întrucât aceste litigii au avut alt obiect, în cadrul acestora discutându-se calitatea procesuală a SC A.P. SA şi ele nu constituie autoritate de lucru judecat în condiţiile legii.
De asemenea, în considerarea deciziei pronunţate de Înalta Curte se arată că este adevărat că nici Decizia nr. 1442 din 4 noiembrie 2002 nu are autoritate de lucru judecat în pricina de faţă, numai că, în baza acesteia s-a reţinut legalitatea noilor acte constitutive şi înlocuirea celor declarate nule, făcând inaplicabile dispoziţiile art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990.
S-a mai reţinut că, în aceste condiţii, la data de 25 noiembrie 2002, când s-a introdus acţiunea privind declararea nulităţii exista o hotărâre prin care s-a reţinut legalitatea actelor constitutive, astfel că temeiul legal invocat, respectiv art. 56 lit. a) „lipsa actelor constitutive" nu subzistă, cu atât mai mult cu cât pe parcurs, prin încheierea judecătorului delegat s-a dispus înscrierea menţiunilor, în motivare reţinându-se legalitatea adoptării noilor acte constitutive şi înlocuirea celor constatate nule.
Împotriva deciziei nr. 4723 din 13 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 318 şi urm. C. proc. civ., reclamanta S.C.M.O. a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea arată astfel, în esenţă, că judecătorul delegat a dispus prin încheierea din 10 iunie 2003, înregistrarea în registrul comerţului doar a actului adiţional nr. 569 din 19 martie 2002 şi nu înregistrarea noilor acte constitutive, cum greşit a reţinut instanţa de recurs, act adiţional prin care s-au modificat parţial actele constitutive anulate; faţă de această situaţie, nici curtea de apel şi nici Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nu a precizat care este temeiul legal (dacă există) prin care agenţii economici pot înlocui actele constitutive declarate nule (ca fiind false), cu altele noi, împrejurare în care, se poate spune cu certitudine că un asemenea temei juridic nu există.
Mai arată că din punct de vedere juridic nici nu există posibilitatea legală de înlocuire a unor acte (mai ales declarate nule) dintr-un dosar în care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească cu alte acte (probe) în vederea „reparării" cererilor ce au stat la baza pronunţării ei, iar pe de altă parte, arată contestatoarea, se impunea ca instanţa de recurs să facă propriile verificări şi cercetări în vederea aflării şi stabilirii adevărului, ceea ce nu a făcut.
În ce priveşte contestaţia în anulare aşa cum a fost formulată, se constată următoarele:
Excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocate de intimată urmează a fi respinsă, ca fiind nefondată, apreciindu-se că deşi contestatoarea nu a precizat care este motivul de contestaţie invocat, motivarea cererii poate fi încadrată în motivele de contestaţie prevăzute de art. 318 teza 1 C. proc. civ.
Pe fond, contestaţia în anulare nu este fondată şi va fi respinsă în consecinţă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs poate fi atacată cu contestaţie şi atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Din examinarea motivelor de anulare formulate de contestatoare, raportate la hotărârea atacată, se constată că nu se poate susţine justificat că nu ar fi fost cercetate din eroare vreunul din motivele de modificare invocate de recurentă, întrucât instanţa le-a analizat şi drept urmare, a reţinut, în esenţă, că în condiţiile în care la data introducerii acţiunii privind declararea nulităţii exista o hotărâre prin care s-a reţinut legalitatea actelor constitutive, temeiul legal invocat, respectiv art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990 „lipsa actelor constitutive" nu subzistă.
De asemenea, nu se constată nici săvârşirea vreunei greşeli materiale de către instanţa de recurs, care să poată fi încadrată în textul legal mai sus arătat, deoarece contestatoarea critică soluţia pronunţată de instanţa de recurs, pe fondul cauzei, or, astfel de critici exced obiectului unei contestaţii în anulare, în cadrul căreia instanţa nu se poate pronunţa referitor la eventualele greşeli de judecată.
În consecinţă, reţinându-se că reclamanta nu a formulat nici un motiv de anulare întemeiat, care să conducă la anularea hotărârii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, aceasta va fi menţinută şi se va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de S.C.M.O. Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocată de intimată.
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.C.M.O. BUCUREŞTI, împotriva deciziei nr. 4723 din 13 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2656/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2542/2006. Comercial → |
|---|
