ICCJ. Decizia nr. 2656/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2656/2006
Dosar nr. 16846/1/2005
(nr. vechi nr. 4147/2005)
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5429 din 14 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2346/2003 al Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei nr. 364/ R din 6 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia comercială, ca nefondat.
Ulterior, prin încheierea nr. 2224 din 15 iunie 2006, I.C.C.J. a admis cererea formulată de F.G.D.S.B. şi a dispus completarea minutei şi dispozitivului deciziei nr. 5429 din 14 noiembrie 2005, în dosarul nr. 2346/2003, de aceeaşi instanţă, secţia comercială, în sensul că admite cererea de intervenţie formulată în interesul intimatei SC B. SA prin lichidator SC R.V.A. SA şi SC P. SRL Bucureşti.
Împotriva deciziei, a formulat contestaţie în anulare S.I.F.M. SA Bacău, invocând ca temei legal prevederile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea cererii, contestatoarea susţine că, instanţa de recurs a omis a se pronunţa asupra unor documente esenţiale ale cauzei, pe de o parte, iar pe de altă parte, Decizia este afectată de greşeli materiale.
În acest context, s-a precizat faptul că instanţa nu a observat că în cauză este vorba de două executări silite în baza aceluiaşi titlu executor, situaţie ce a condus la calcularea greşită a termenului de prescripţie şi nu a analizat acele hotărâri judecătoreşti care au condus la anularea comandamentului şi la respingerea cererii de executare silită, hotărâri esenţiale în dezlegarea pricinii.
S-a mai arătat că instanţa „nu a examinat efectiv şi complet probele esenţiale" şi nu a motivat în fapt şi în drept Decizia pronunţată, încălcând dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., ceea ce echivalează cu omisiunea la care se referă art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Intimaţii au depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Motivele invocate în cerere ca fiind greşeli materiale, se referă la confuzia instanţei de recurs cu privire la existenţa a două cereri de executare, la modul de calcul al termenului de prescripţie şi la neanalizarea unor înscrisuri şi a unor hotărâri judecătoreşti depuse la dosarul cauzei, precizate a fi fost relevante în soluţionarea cauzei.
Analizând acestei susţineri, în raport de prevederile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a reţine că, Decizia pronunţată în recurs nu se întemeiază pe greşeli materiale în sensul acestei dispoziţii legale.
În sensul textului citat, greşeală materială, poate fi reţinută când s-a săvârşit o greşeală de ordin procedural, care să fi afectat soluţia dată conducând la dezlegarea greşită a cererii de recurs, cu consecinţa pronunţării unei decizii greşite.
Or, motivele invocate, sunt de fapt critici ce ar determina o nouă reexaminare a fondului, prin care se invederează neregularităţi ce ţin de eventuale greşeli de apreciere a probelor, de fondul cauzei, ceea ce înseamnă că prin contestaţia în anulare s-au invocat greşeli de judecată în soluţionarea cauzei, fapt inadmisibil de analizat, întrucât această cale extraordinară de atac, tinde la anularea unei hotărâri irevocabile pentru motivele expres prevăzute de lege şi nu pentru motive care ţin de temeinicie.
Nici motivul invocat prin prisma art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în sensul că instanţa a omis examinarea efectivă şi completă a criticilor formulate în cererea de recurs în anulare nu este întemeiat.
De fapt, din cererea formulată, nu rezultă a se fi arătat punctual de către contestatoare care sunt motivele de recurs, care nu au fost analizate.
Înalta Curte urmează a reţine însă că instanţa, prin considerentele deciziei a răspuns cu argumente, grupat, tuturor criticilor formulate, fiind infirmată şi afirmaţia că, în cauză nu s-a făcut o motivare în fapt şi în drept a deciziei de respingere a recursului în anulare.
Faţă de cele ce preced, în baza art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 5429 din 14 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2135/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2549/2006. Comercial → |
|---|
