ICCJ. Decizia nr. 2660/2006. Comercial. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2660/2006
Dosar nr. 4151/1/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 9919 din 7 decembrie 2001, Judecătoria Bacău a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.I.F. M. SA Bacău în contradictoriu cu SC B.G.C.P. prin lichidator SC P.C.M.C. SRL şi SC R.V.A. SA Bucureşti anulând formele de executare efectuate de executorul bancar C.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, biletul la ordin ce face obiectul cererii de poprire nu este legal investit cu formulă executorie iar pe de altă parte termenul de prescripţie de a cere executarea silită s-a împlinit, executarea fiind prescrisă.
Prin Decizia nr. 1738 din 6 decembrie 2002, Tribunalul Mureş a admis recursul, modificând sentinţa atacată, în sensul că a respins contestaţia la executare, pe considerentul că executarea nu este prescrisă deoarece B. a efectuat acte de executare care au întrerupt cursul prescripţiei.
Împotriva acestei decizii s-a declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recurs în anulare, apreciindu-se că hotărârea judecătorească criticată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În esenţă, critica formulată a vizat încălcarea de către instanţa de recurs a cadrului juridic în care trebuia soluţionată cererea.
S-a susţinut că instanţa nu a respectat dispoziţiile legale privind executarea cambială, aplicând la speţă dispoziţiile execuţionale de drept comun.
Prin Decizia nr. 3123/2005, Înalta Curte a respins recursul în anulare ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut:
S.I.F. M. SA a analizat mai multe bilete la ordin emise de SC A.T.C. SRL garantând restituirea unui credit al acesteia din urmă.
În cauza dedusă judecăţii, executorul a primit biletul la ordin în valoare de 65.167 dolari S.U.A. emis la 28 decembrie 1995, cu scadenţă la 10 octombrie 1997.
Prin încheierea din 10 decembrie 2002, Judecătoria Bacău s-a desesizat în favoarea corpului de executori bancari ai creditoarei.
Instanţa de recurs a reţinut că, şi în cazul în care dosarul de executare ar fi rămas în nelucrare, perimarea executării se constată de instanţa de judecată, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
În atare situaţie s-a concluzionat că hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, S.I.F. M. SA Bacău a formulat contestaţie în anulare, invocând încălcarea dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea susţine, în motivarea cererii, că dezlegarea dată de instanţă în soluţionarea recursului în anulare, se întemeiază pe greşeli materiale care constau în „omiterea şi confundarea unor elemente şi date materiale importante cauzei".
Astfel, instanţa de recurs nu a observat că există două executări silite a aceluiaşi bilet la ordin.
Prima executare silită a început în 1997, emiţându-se comandament, act apreciat ca fiind de natură să întrerupă termenul de prescripţie.
Această executare silită a fost declarată nulă.
A doua executare silită a aceluiaşi titlu cambial, a început în august 2001.
Neobservând existenţa a două investiri cu formulă executorie şi a două cereri de executare silită, instanţa de recurs a calculat greşit termenul de prescripţie.
S-a mai susţinut că instanţa de recurs nu a analizat unele acte procedurale esenţiale în dezlegarea cauzei, că „nu a examinat efectiv şi complet problemele esenţiale ce i-au fost supuse examinării".
Pe de altă parte, instanţa şi-a încălcat obligaţia de a motiva în fapt şi în drept respingerea recursului în anulare, încălcând prin aceasta dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O.
Or, lipsa motivării hotărârii echivalează cu omisiunea la care se referă art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
Examinând Decizia atacată, în raport de motivele susţinute în contestaţie şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează a reţine următoarele:
Uzând de calea extraordinară de atac, aceea a contestaţiei în anulare, contestatoarea a solicitat instanţei care a pronunţat Decizia atacată, retractarea acesteia în temeiul art. 315 C. proc. civ.
Primul motiv prevăzut de textul invocat vizează faptul că soluţia pronunţată se fundamentează pe erori materiale legate de aspectele formale ale judecării recursului.
În cauză nu se poate reţine că, aspectele de drept legate de modul de calcul al prescripţiei executării, au fost reţinute de instanţa de recurs pe baza unor greşeli materiale.
Această critică, ca şi cea legată de omisiunea analizării unor hotărâri judecătoreşti, vizează greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale şi de apreciere a probelor.
Or, pe calea contestaţiei în anulare, nu se poate repune în discuţie, chestiuni legate de fondul recursului cu privire la care instanţa s-a pronunţat irevocabil.
Contestaţia nu se poate întemeia nici pe cel de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., instanţa răspunzând la criticile formulate prin recursul în anulare, în raport de prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
De fapt contestatoarea, nu a indicat în concret ce critică formulată în recursul în anulare nu a fost cercetată, mărginindu-se să arate că „instanţa nu a examinat efectiv şi complet probleme esenţiale ce i-au fost supuse examinării".
Din considerentele deciziei atacate, rezultă că, au fost analizate grupat toate criticile, instanţa răspunzând prin consideraţii argumentate în raport de care a stabilit că motivele invocate sunt neîntemeiate.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, în baza art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 3123 din 26 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2721/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3162/2006. Comercial → |
|---|
