ICCJ. Decizia nr. 2536/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2536/2006
Dosar nr. 151/1/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă,
Contestatoarea A.F.T.A. a formulat contestaţie la executare solicitând ca în contradictoriu cu intimata A.D.S. să se dispună anularea tuturor actelor de executare emise de intimată.
Motivându-şi contestaţia, petenta arată că titlul executoriu reprezentat de contractul de creanţă nr. 32 din 24 octombrie 2001 este nul absolut având în vedere că nu a fost înregistrat la primăria din localitatea unde se afla terenul şi aceasta reprezintă o condiţie cerută ad validitatem conform art. 64 din Legea nr. 16/1994 modificată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 151 din 15 noiembrie 2005, a admis contestaţia şi a dispus anularea formelor de executare, respectiv comunicarea titlului executoriu şi somaţia nr. 38963 din 5 septembrie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că titlul executoriu, respectiv contractul de arendă este nevalabil întrucât a fost reziliat; pornirea executării la peste un an de la reziliere este nelegală.
De altfel, instanţa a constatat că potrivit art. 4 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 16/1994, în forma în care era în vigoare la momentul încheierii contractului de arendare stabileşte că orice act de arendare este nul dacă are ca obiect un teren cu destinaţie agricolă proprietate de stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.D.S. invocând motive ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că au fost încălcate dispoziţiile imperative ale Legii nr. 268/2001.
Recurenta apreciază că doar contestatoarea este în culpă întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a arendei.
Referitor la rezilierea contractului se reţine că aceasta nu presupune repunerea părţilor în situaţia anterioară fiind un contract cu executare succesivă.
Sunt invocate dispoziţiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 16/1994 şi art. 3 din OUG nr. 64/2005 deoarece obligaţiile nu au fost stinse prin plată (şi ele sunt certe, lichide şi exigibile) astfel că A.D.S. poate cere executarea lor silită.
Se mai arată că nulitatea contractului nu a fost pusă în discuţia părţilor şi în cauză trebuiau aplicate dispoziţiile art. 1 lit. c), art. 4 alin. (1) lit. d), art. 12, art. 33 din Legea nr. 268/2001 care sunt texte speciale, derogatorii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din adresa nr. 16514 din 28 iunie 2004 a A.D.S. rezultă că a fost reziliat contractul de arendă nr. 32 din 24 octombrie 2001 conform pactului comisoriu de gradul IV prevăzut de art. 6.5 din contract astfel că, în mod corect a apreciat instanţa de fond că este nelegală executarea silită în baza unui contract care nu mai există.
De altfel creditoarea este cea care a optat pentru desfiinţarea contractului iar ulterior cere executarea lui neînţelegând că alegerea conform art. 1021 C. civ., este fie executarea contractului fie desfiinţarea lui, cu daune interese. Şi desfiinţarea contractului şi executarea lui nu sunt posibile
Nu era exclusă cererea de daune dar nu acesta este obiectul cererii de executare la care s-a formulat contestaţie.
Referitor la critica privind nulitatea contractului de arendă, se constată că instanţa excede cadrului procesual cu care a fost investită însă aceasta nu modifică soluţia dată de admitere a contestaţiei la executare care avea ca obiect anularea formelor de executare respectiv comunicarea titlului executoriu şi somaţia nr. 38963 din 5 septembrie 2005.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 151 din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2537/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2535/2006. Comercial → |
|---|
