ICCJ. Decizia nr. 2537/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2537/2006
Dosar nr. 252/1/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 2 decembrie 2004, reclamanta A.V.A.S. l-a chemat în judecată pe pârâtul B.T.G., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligat la efectuarea investiţiei în sumă de 37.100 dolari S.U.A., astfel cum prevăd dispoziţiile clauzei 8.8.6 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. AR 43 din 1 august 2000, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa şi la obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei al sumei de 30.900 dolari S.U.A., la cursul de schimb leu/dolari S.U.A. comunicat de B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform clauzei 8.8.7 datorate pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate conform clauzei 8.8.6 din contractul menţionat, cu scadenţa la data de 1 noiembrie 2003.
Prin sentinţa comercială nr. 628 din 7 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei şi l-a obligat pe pârât la efectuarea investiţiei în cuantum de 37.100 dolari S.U.A. conform clauzei 8.8.6 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. AR 43 din 1 august 2000, modificat prin actul adiţional încheiat la 15 august 2000.
L-a obligat pe pârât la plata sumei de 30.990 dolari S.U.A., în echivalent lei, la cursul de schimb leu/dolari S.U.A. comunicat de B.N.R., din ziua plăţii, reprezentând penalităţi de întârziere, în favoarea reclamantei.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de a efectua investiţii, în valoare de 37.100 dolari S.U.A., în conformitate cu clauza nr. 8.8.6 din contract, astfel cum a fost modificată prin act adiţional, împrejurare în care a fost obligată la efectuarea acestora, datorând şi o penalitate egală cu 30 % din suma rămasă neinvestită la sfârşitul fiecărui an şi cumulat, în sumă de 30.990 dolari S.U.A., conform clauzei penale nr. 8.8.7 inserate în contract.
Referitor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii, a reţinut că nu este datorată, obligaţia principală fiind susceptibilă de a fi executată silit, în condiţiile art. 5802 C. proc. civ., iar cheltuielile de judecată nu au fost dovedite.
Prin Decizia comercială nr. 747 din 1 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a respins apelul formulat de reclamantă, ca nefondat.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, în temeiul art. 5803 alin. (2) C. proc. civ., apelanta are dreptul de a solicita daune interese pentru eventualele prejudicii ce i s-ar cauza de către debitor, prin refuzul executării obligaţiei de a face cuprinsă în titlul executor, nejustificându-se acordarea daunelor cominatorii, care s-ar transforma în dezdăunări, dacă debitorul ar refuza executarea obligaţiei de a face.
Instanţa a concluzionat în sensul că legiuitorul a stabilit măsuri de constrângere şi de dezdăunare pentru cazul când debitorul refuză executarea titlului executoriu în care este cuprinsă o obligaţie de a face, astfel încât nu este cazul ca recurenta să aibă drept de opţiune şi să pretindă daune cominatorii.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, admiterea în întregime a acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recurenta susţine astfel că obiectul cererii sale l-a constituit obligaţia de a face, care depinde de exteriorizarea voinţei debitorului, singurul mijloc de constrângere a acestuia pentru executarea obligaţiei fiind daunele cominatorii;
Dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., nu sunt aplicabile în speţă, deoarece acestea se regăsesc în dreptul execuţional, creditorul recurgând la aplicarea lor în cazul în care a declanşat procedura executării silite.
Consideră astfel că opţiunea aparţine creditorului, în sensul că acesta poate solicita daune cominatorii în cadrul acţiunii având ca obiect îndeplinirea unei obligaţii de a face sau, în cazul în care nu le-a solicitat, poate declanşa procedura executării silite, prevalându-se de dispoziţiile art. 5802 şi art. 5803 C. proc. civ.
Aşa fiind, susţine recurenta, în cazul de faţă, este necesar a fi stabilit de către instanţă un mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură a obligaţiei de a face, practic, singurul mijloc de a realiza o astfel de constrângere fiind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere.
Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Există într-adevăr două situaţii ce nu pot fi confundate şi anume, judecarea fondului dreptului pentru obţinerea unui titlu executoriu şi modalitatea de punere în executare a acestuia.
Speţa de faţă se încadrează în prima situaţie, împrejurare în care devin, desigur, aplicabile dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile date în materie comercială sunt executorii; aceasta nu înseamnă însă că, în cadrul unui litigiu comercial având ca obiect obligaţia de a face nu pot fi solicitate daune cominatorii ca mijloc de constrângere a executării în natură a obligaţiei.
Daunele cominatorii constituie, prin urmare, un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenţei debitorului şi au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta îşi va îndeplini obligaţia asumată, cu posibilitatea instanţei de judecată să le modifice dacă va considera necesar.
Faţă de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligaţia, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit, totuşi, la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, o altă soluţie nefiind posibilă.
Fiind de principiu că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligaţiei convenite, precum şi că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă şi lichidă, revine instanţei de judecată îndatorirea ca, după executarea obligaţiei respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Se reţine, drept urmare, că cererea privind obligarea la plata daunelor cominatorii este admisibilă, chiar dacă există reglementată şi amenda civilă, art. 5803 C. proc. civ., aplicabilă ca mijloc de constrângere a debitorului până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, precum şi că hotărârea prin care se acordă daune cominatorii este susceptibilă de executare silită la cererea creditorului, numai în limita daunelor-interese, compensatorii, dovedite ulterior, în faţa instanţei cu ocazia transformării în astfel de daune a daunelor cominatorii.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi va fi modificată Decizia atacată, în sensul că se va admite apelul aceleiaşi părţi, împotriva sentinţei tribunalului, care va fi schimbată în parte şi va fi obligat pârâtul şi la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON pe zi întârziere de la data rămânerii definitivă a hotărârii. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 747 din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 628 din 7 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte şi obligă pârâtul şi la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON pe zi întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2542/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2536/2006. Comercial → |
|---|
