ICCJ. Decizia nr. 2542/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2542/2006
Dosar nr. 5870/1/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa, secţia comercială, reclamanta SC C. SA Constanţa a chemat în judecată pârâta SC C. SRL Constanţa solicitând să se dispună dizolvarea acesteia.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta nu mai are sediul social cunoscut de la 1 mai 2003, că de aproape 2 ani pârâta funcţionează fără autorizaţie, iar interesul său în promovarea acţiunii rezidă în calitatea sa de proprietar al spaţiului şi din prejudiciul cauzat prin folosirea de către pârâtă a activului în scopul desfăşurării unei activităţi comerciale fără autorizaţiile necesare.
Prin sentinţa civilă nr. 3056/ COM din 13 octombrie 2005, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea reclamantei în consecinţă.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că părţile au încheiat contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 1773/1998 pentru spaţiul declarat ca sediu social iar prin hotărâre judecătorească a fost obligată reclamanta în calitate de locator să efectueze regularizarea redevenţei totale şi a plăţilor executate.
A mai reţinut prima instanţă că faţă de faptul că pârâta este titulara unor acţiuni în justiţie împotriva reclamantei în legătură cu activul declarat ca sediul social cererea de dizolvare apare ca fiind lipsită de interes legitim.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal reclamanta a formulat apel criticând-o pentru următoarele motive: - greşit s-a soluţionat excepţia lipsei de interes întrucât prin acţiunea promovată îşi apără dreptul său de proprietate pe care îl are asupra activului din str. Ştefan cel Mare, iar pârâta fără drept desfăşoară în această locaţie activitate comercială fără a avea autorizaţii de funcţionare valabile.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 33/ COM din 9 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei reţinând că atâta vreme cât între părţi există o stare litigioasă în legătură cu activul care reprezintă sediul social declarat al pârâtei, chiar dacă în opinia reclamantei este evidentă existenţa dreptului său de proprietate asupra lui, nu se întrevede obţinerea unui folos practic de către reclamantă prin acţiunea în dizolvarea pârâtei pentru motivul invocat.
Împotriva hotărârii pronunţată în apel, reclamanta SC C. SA Constanţa a declarat recurs, întemeiat în drept pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs invocate, reclamanta arată că instanţa a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii admiţând în mod eronat excepţia lipsei de interes.
În dezvoltarea acestui motiv recurenta susţine că a încheiat cu intimata - pârâtă, la 27 aprilie 1998, un contract de leasing imobiliar, cu obiect folosinţa şi posesia imobilului situat pe strada Ştefan cel Mare, Constanţa, cu termen limită la 1 mai 2003, fără posibilitatea prelungirii duratei acestuia, utilizatorul având posibilitatea ca la sfârşitul contractului să opteze pentru cumpărarea imobilului fie să-i predea imobilul.
Mai susţine recurenta că întrucât intimata nu şi-a îndeplinit principala obligaţie şi anume plata regularizării redevenţei totale şi a plăţilor efectuate ţinând cont de rata inflaţiei, contractul de vânzare-cumpărare nu a putut fi finalizat, drept pentru care intimata ocupa fără nici un drept spaţiul.
Recurenta arată că având în vedere că pârâta ocupă spaţiul fără nici un drept de aproape trei ani de zile, apreciază că aceasta nu poate funcţiona neavând sediu social valabil.
Cu privire la interesul promovării acţiunii recurenta-reclamantă menţionează că prin această acţiune şi-a apărat dreptul de proprietate pe care îl are asupra imobilului, drept absolut garantat de constituţie la art. 44.
Recurenta arată că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 şi anume, pârâta nu are sediu şi nici nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediu social neavând nici un titlu asupra imobilului în care îşi desfăşoară activitatea şi ca atare, recurenta poate fi calificată „parte interesată", întrucât în ciuda litigiilor existente pe rolul instanţelor judecătoreşti, este proprietara spaţiului, dreptul de proprietate fiind un drept real absolut opozabil tuturor.
În concluzie, recurenta apreciază că instanţa de fond şi cea de apel în mod greşit au interpretat că interesul său nu ar fi legitim, personal, născut şi actual.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Analizând Decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că hotărârea este legală, instanţa de apel corect a reţinut că reclamanta nu are un interes născut şi actual, având în vedere că pentru spaţiu declarat ca sediu social al intimatei, părţile au încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, iar intimata este titulara unor acţiuni în justiţie promovate împotriva recurentei, acţiuni născute din contractul precizat.
Deci, având în vedere că între părţi există o stare litigioasă în legătură cu activul care reprezintă sediul social declarat al pârâtei, cererea de dizolvare introdusă de reclamantă, întemeiată pe neîndeplinirea condiţiilor referitoare la sediu, apare ca lipsită de un interes legitim.
În concluzie, recursul reclamantei este nefondat şi va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2380 RON către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA CONSTANŢA împotriva deciziei nr. 33/ COM din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2380 RON cheltuieli de judecată intimatei-pârâtă SC C. SRL CONSTANŢA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2549/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2537/2006. Comercial → |
|---|
