ICCJ. Decizia nr. 2561/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2561/2006
Dosar nou nr. 6512/1/2005
(dosar vechi nr. 1528/2005)
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 47 din 25 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, a fost admisă cererea reclamantei SC M.C.I.E. SRL în contradictoriu cu SC S.C. SRL Bucureşti şi pe calea ordonanţei preşedinţiale a fost suspendată executarea sentinţei comerciale nr. 1788 din 15 decembrie 2004 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, până la soluţionarea apelului declarat împotriva acestei sentinţe, apel aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 581 C. proc. civ., că apelul are termen apropiat (4 aprilie 2005) iar creditoarea intimată nu este lezată prin suspendarea executării deoarece s-a depus o cauţiune de 50.000.000 lei de către petentă iar părţile au calităţi inverse în dosarul nr. 340/2004 al Tribunalului Prahova, unde creanţa s-a executat parţial semnificativ.
Ulterior, petenta a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în această sentinţă în sensul că s-a omis a se dispune restituirea cauţiunii, cerere rezolvată de aceeaşi instanţă prin Încheierea din camera de consiliu din 13 octombrie 2005 în sensul respingerii ei ca nefondate.
Această încheiere a fost atacată cu recurs, recurs ce a format obiectul dosarului nr. 16214/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială (nr. vechi 3961/2005, ataşat recursului de faţă), şi care a fost soluţionat prin Decizia nr. 1288 din 30 martie 2006 în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Nemulţumită de suspendarea executării dispusă prin sentinţa 47/2005, SC S.C. SRL a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, după ce se prezintă istoricul cauzei, recurenta critică soluţia pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 403 C. proc. civ., text de lege ce nu-şi găseşte aplicabilitatea decât în cazul când se face dovada existenţei unei contestaţii la executare, cerinţă neîndeplinită în speţa de faţă.
Soluţia recurată este şi netemeinică deoarece ea a şi pus în executare sentinţa nr. 7246 din 5 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, sentinţă dată înainte de strămutarea pricinii, iar în dosarul nr. 340/2004 al Tribunalului Prahova cererea petentei SC M.C.I.E. SRL privind întoarcerea executării a fost respinsă.
Simpla formulare a apelului nu conducea la suspendarea executării întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 7208 C. proc. civ., hotărârile date în materie comercială sunt executorii.
Prin întâmpinare intimata petentă a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect întrucât apelul declarat împotriva sentinţei nr. 1788/2004 a fost soluţionat prin Decizia nr. 125 din 26 aprilie 2005 dată în dosarul nr. 1675/2005 al Curţii de Apel Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul admiterii apelului, aşa încât cererea recurentei este lipsită şi de interes.
Alăturat întâmpinării s-a depus certificat cu soluţia dată în apel.
Recursul de faţă a suferit mai multe amânări pentru că dosarul în care a fost dată sentinţa recurată a fost restituit Curţii de Apel Ploieşti, la cererea acesteia, pentru soluţionarea cererii de îndreptare eroare materială, iar ulterior ataşat recursului declarat împotriva încheierii.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Chiar dacă recurenta nu indică în recursul său motivul de nelegalitate pe care-şi întemeiază recursul, în considerarea dezvoltării criticilor şi a dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., curtea apreciază că cele invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat prin prisma interesului recurentei la momentul declarării recursului şi nu cel al soluţionării lui, când apare şi ca lipsit de obiect.
Critica recurentei privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 403 C. proc. civ., este nefondată deoarece, din actele depuse în dosarul de fond rezultă că petenta a făcut dovada că intimata ceruse executarea silită prin poprire, iar pe rol se aflau şi dosarele 7487/2005 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi 4899/2005 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti, ce aveau ca obiect contestarea executării, dovezi noi administrate în faza de recurs de către intimată.
De altfel intimata a făcut dovada că sentinţa a cărei suspendare a fost dispusă a şi fost schimbată în tot prin admiterea apelului, iar pe fond, acţiunea reclamantei, recurenta de faţă, a fost respinsă.
În consecinţă, curtea apreciază că recursul formulat de reclamantă, intimată în apel, este nefondat, urmând a fi respins, el fiind rămas, de altfel, şi fără obiect, la momentul soluţionării recursului, deoarece sentinţa 47/2005 încetându-şi efectele provizorii la 26 aprilie 2005, când s-a soluţionat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 47 din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2539/2006. Comercial.. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 2562/2006. Comercial → |
|---|
