ICCJ. Decizia nr. 2564/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2564/2006
Dosar nou nr. 9880/1/2005
(dosar vechi nr. 2374/2005)
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 iunie 2004, reclamanta SC A.I. SRL Slatina cheamă în judecată pe pârâţii SC T.A.C. SA Câmpulung şi Ş.S.G. din Piteşti solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa dreptului său de proprietate asupra autoturismului tip Mercedes C 200 care a făcut obiectul contractului de leasing nr. 22 din 22 aprilie 2002, să se constate nulitatea absolută a actului prin care pârâta SC T.A.C. SA a transferat dreptul de proprietate asupra acestui autoturism către pârâtul Ş.S.G., să se dispună obligarea acestuia din urmă să-i restituie autoturismul pe care-l posedă fără titlu valabil şi să se dispună înfiinţarea unui sechestru judiciar asupra acestui autoturism, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 240/ C din 7 decembrie 2004, Tribunalul Comercial Argeş respinge cererea formulată de reclamantă, reţinând că prin adresa din 13 mai 2003 reclamanta, utilizator care plătise şi ultima rată a contractului de leasing, exercitându-şi dreptul de dispoziţie în calitate de nou proprietar al autoturismului în cauză, arată că vinde autoturismul către Şerban Sorin Gelu şi renunţă la orice drept de pretenţie asupra menţionatului autoturism.
Prin Decizia nr. 49/ A/C din 6 aprilie 2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, anulează, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantă, reţinând că deşi în urma precizării de către reclamantă a valorii reziduale a autoturismului la 100 milioane lei, i s-a pus în vedere acesteia prin încheierea din 9 martie 2005, să timbreze apelul cu diferenţa de 13.729.780 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în sumă de 50.000 lei, apelanta reclamantă nu a înţeles să-şi îndeplinească această obligaţie.
Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta a declarat recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În susţinerea recursului său recurenta arată în esenţă, că la termenul de 9 martie 2005, nu i s-a pus în vedere să plătească o diferenţă de taxă de timbru de 13.729.780 lei care nici nu ar fi putut fi stabilită la un asemenea cuantum faţă de valoarea de 100 milioane lei declarată ca valoare a autoturismului în cauză. Mai arată recurenta că apelul nu putea fi anulat ca netimbrat, în condiţiile în care achitase deja 202.000 lei taxă de timbru cât i se stabilise iniţial, taxă corespunzătoare, de altfel, primelor două capete de cerere.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC T.A.C. SA solicită, în esenţă, respingerea recursului.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, la termenul din 9 martie 2005, instanţa de apel a pus în vedere reclamantei apelante recurente, prezentă prin avocat A.P., împuternicit prin contractul de asistenţă juridică nr. 436 din 8 martie 2005, să completeze, până la termenul următor, dat în cunoştinţă, timbrajul apelului cu diferenţa de 13.729.780 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar, faţă de precizarea de către reprezentantul reclamantei a valorii reziduale a autoturismului la 100.000.000 lei, dispoziţia instanţei fiind consemnată în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Deşi avea termenul în cunoştinţă, apelanta recurentă nu s-a prezentat la termenul de dezbateri de la 6 aprilie 2005, nu a transmis dovada achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar stabilită de instanţă şi nici nu a făcut dovada depunerii unei cereri de reexaminare a cuantumului acestor taxe, astfel că, în mod întemeiat, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (5) din Legea 146/1997 şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995 modificate, critica avansată de recurentă neputând fi primită.
Este adevărat că recurenta apelantă achitase cu titlu de taxă de timbru, la 9 martie 2005 suma de 202.000 lei însoţită de timbru judiciar de 3.000 lei, situaţie faţă de care instanţa de apel ar fi trebuit să anuleze apelul ca insuficient timbrat.
Cum sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale evocate este aceea a anulării apelului, indiferent dacă acesta nu a fost timbrat sau a fost insuficient timbrat, critica formulată de recurentă în acest sens urmează a fi respinsă.
Faţă de cele de mai sus, se reţine că Decizia recurată este legală şi temeinică, precum şi că a fost pronunţată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aşa cum acestea au fost modificate, astfel că potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei reclamante urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.I. SRL Slatina împotriva deciziei civile nr. 49/ A-C din 6 aprilie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2569/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2377/2006. Comercial → |
|---|
